04 decembrie 2009

Materia vie


Unul din rezultatele cele mai de seama ale demersului stiintific este reprezentat de realizarea modelului monist-materialist al lumii. Este vorba, in primul rand, de o orientare filosofica ce sustine ca Universul in totalitatea lui, cu componentele sale animate si neanimate si cu toate fenomenele ce se desfasoara in el, este o realitate obiectiva, independenta de constiinta umana, realitate dintr-o materie necreata si eterna a carei existenta se desfasoara potrivit legilor naturii dominate de principiul cauzalitatii. Din acest model evident este exclusa orice componenta transcendentala iar consiiinta umana este redusa tot la o forma de manifestare a materiei.

Acest model este, in mod incontestabil, rezultatul unei reflexii filosofice, care are insa ca punct de plecare convingerea naiva, intuitiva, ca exista in afara gandirii umane o realitate independenta si cognoscibila.


Modelul materialist a fost adoptat si de cercetarea stiintifica, deoarece satisface exigentele reductioniste, ce fac parte din metodologia cercetarii stiintifice incepand, in special, din veacul potrivit principiului obiectivarii deja amintit. De asemenea, ofera investigatorului terenul sigur reprezentat de existenta legilor naturii.


Bazandu-se, printre altele, pe negarea spiritualului, modelul materialist a servit   la  fundamentarea  ateismului.   Deoarece spiritualitatea este legata de religie, si religiile sunt conservatoare, viziunea materialista a lumii a fost adoptata, din punct de vedere politic, in special de partidele de stanga si (dupa cum stim cu totii) a fost una din componentele esentiale ale filosofiei marxiste. La aceasta a contribuit si corolarul practic al demersului stiintific, progresul tehnic considerat de partidele de stanga drept indicele progresului omenirii (intr-un Univers lipsit de orice reper spiritual).


Am vazut ca modelul materialist al lumii presupune ca aceasta este alcatuita din materie.

Termenul de materie trebuie inteles - in primul rand - in forma sa cea mai abstracta si anume: de categorie filosofica. In acest sens e vorba de o substanta universala eterna, evident obiectiva care, sub diferitele ei forme concrete alcatuieste lumea.
Daca materia, in sensul ei abstract, este un obiect de studiu al filosofiei, manifestarile sau realizarile ei concrete constituiesc obiectul de studiu al diferitelor stiinte.
Termenul filosofic de materie, in sens de substrat constitutiv al creaturilor (in afara de ingeri si demoni) si creatiilor, este folosit si in cursul demersului magic. Uneori, insa, el are un caracter mult mai general si se refera atat la alcatuirea lumii materiale (fizice), cat si a celei spirituale (metafizice). In acest caz termenul de "materie" se extinde si in afara Cosmosului propriu-zis, lucru asupra caruia vom reveni. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca initial termenul de materie se opunea doar celui al formei, atat in cazul formelor imanente, cat si a celor transcendente. Aceasta veche opozitie aristoteliana intre forma si materie (substanta) a fost inlocuita de Descartes prin opozitia - clasica astazi - intre materie si spirit.
Ideea unei materii universale (unui substrat unic general) care structureaza diferitele forme existente din natura, este un concept pe care-l gasim in toate culturile. Pentru sfera noastra mediterano-europeana aceasta idee apare la zorile filosofiei grecesti la primii ionieni. Trebuie mentionat ca de la originele ei filosofia si apoi stiinta s-au intrebat asupra existentei acestei materii universale sau "physis" si a modului ei de alcatuire. Astazi teoriile privind materia si structura ei, ocupa un loc central in fizica moderna si graviteaza in jurul ideii de "substanta unica universala", asa cum a numit-o Patrick Suppes.
Abordarea stiintifica a materiei se face in chip deosebit, in functie de ordinea de marime a structurilor considerate, fapt asupra caruia a atras atentia in special Poincare. Pentru toate ordinele de marime, gandirea umana ia contact cu materia prin senzorii biologici, ajutati sau nu de anumite dispozitive tehnice.
Conceptul de ordine, de marime, sta la baza descrierii texturei Universului si a generat printre altele demersul prin "fractali". In cazul ordinului de marimi al experientei directe a speciei noastre, materia se prezinta sub forma unor structuri cu anumite forme, pozitii, consistente si greutati; cu anumite proprietati optice si termice, uneori electromagnetice si in unele cazuri cu anumite atribute olfactive sau/si gustative. Ea are o organizare discontinua, fiind formata din corpuri solide (amorfe sau cristaline) si fluide, lichide si gazoase. Sute de mii de ani omul a cunoscut si studiat materia sub aceste trei stari, carora le-a atribuit ca simboluri pamantul, apa si cerul, asa cum le vom gasi la inceputurile filosofiei grecesti, la fiziologii din Milet si apoi la Empedocle si Anaxagora. Foarte recent, acum cateva zeci de ani, fizicienii au mai descris a patra stare a materiei. Este vorba de plasma (mentionata prima data de Langmuir) care se poate obtine din orice corp (orice substanta) incalzita in mod convenabil. Nu este cazul sa analizam aici aceasta noua stare in care se afla materia (alaturi de cele solida, lichida si gazoasa), stare care in simbolica vechilor filosofi din Ionia ar putea fi reprezentata prin al patrulea element fundamental: focul. Se considera ca 99,9% din Univers se gaseste in stare de plasma, constituind materia stelara si a spatiilor interstelare. Tot in stare de plasma se afla ionosfera si centurile Van Allen din jurul pamantului.
Materia concreta, asa cum a cunoscut-o si apoi a studiat-o omul, nu se prezinta insa ca o substanta moarta, inerta, ci este sediul unor multiple procese.
Primele procese care au fost identificate au fost cele mecanice. Ele au permis formularea conceptelor de masa si de miscare (cu vitezele, acceleratiile si directiile respective), cele de forta, inertie si echilibru, apoi cele de atractie si respingere. Toate acestea au putut fi observate, experimentate, masurate si apoi formalizate matematic. Materia se manifesta astfel printr-o dinamica a ei. Ea nu este imobila, ci intr-o continua miscare, ce va fi evidentiata la toate nivelele ei de organizare. Este meritul - in special - al lui Galilei, Huyghens si Newton, de a fi creat modelul mecanic al lumii. Nu este cazul aici sa aprofundam toate aspectele mecanicii care reprezinta un capitol important al fizicii si matematicilor moderne (statica, cinematica, dinamica, mecanica solidelor, mecanica fluidelor sau a continutului s.a.m.d.). De aceasta matematica mecanica se leaga nume ca: Bernoulli, Euler, d'Alembert, Lagrange, Laplace s.a.
Esential este faptul ca alaturi de substanta care alcatuieste materia, trebuie sa luam in considerare si factorii care impun miscarile si "tensiunile" din ea si/sau din jurul ei. In cazul proceselor mecanice amintite este vorba de forte mecanice. Aceste forte constitue energia mecanica. Daca substanta materiei poate fi observata, energia nu poate fi pusa in evidenta decat indirect prin efectele ei asupra substantei materiale. Pe masura insa ce progresul stiintelor a inaintat, s-au descoperit noi forme de energie (energia calorica, energia radianta, energia electromagnetica).
Este posibil ca in viitor sa fie descoperite si alte forme de energie, astazi necunoscute (asa cum milenii, o parte din energiile electromagnetice au fost ignorate, ca si fortele tari si slabe ce actioneaza la nivel subatomic sau molecular). Printre ele poate se vor situa energiile transfizice sau bioenergia de azi, inca neacceptata de stiintele exacte.
Energiile cunoscute sunt interdependente unele de altele. Ele se pot transforma unele in altele, potrivit unor legi de echivalenta. De aceea diferitele forme de energie pot fi masurate prin masuri comune care sunt consecinta legii conservarii si transformarii energiei, lege care constituie inima termodinamicii, a carei baza a fost pusa de Sadi Carnot.
Evident ca ramane deschisa problema daca poate exista materie (masa) fara energie, sau energie pura in afara orica substrat substantial. Ultima ipoteza a fost dezvoltata de Ostwald, in cadrul modelului sau, in care energia este componenta de baza a Universului fizic (modelul energetismului), preluat de St. Lupascu. Din punct de vedere teoretic si practic una din cele mai de seama descoperiri ale stiintei a fost posibilitatea convertirii materiei energie si invers, exprimata de celebra formula a lui Einsiein: E= mxc2 (in care E reprezinta energia, m masa, iar c viteza luminii). Transformarile acestea de masa in energie si invers, de energii una in alta si de influentari reciproce ale maselor de materie intre ele si, intre ele si diferitele forme de energie, definesc dinamica sau miscarea materiei, un concept esential pentru imaginea stiintifica a lumii.
Conceptul de "lucru mecanic" a lui J.V.Poncelet si apoi cel de "energie" a lui Th. Young, au imbogatit imaginea despre materie, aratand ca este sediul unor activitati. Un pas nou in organizarea materiei a fost descoperirea campurilor energetice. In alcatuirea materiei astazi cunoastem campurile gravitationale ce se formeaza in vecinatatea unei mase (in jurul carora se structureaza liniile forta galileene ale "atractiei newtoniene") si campurile electromagnetice.
Conceptul de camp este unul din cele mai de seama pentru cunoasterea modului de alcatuire al materiei. Campurile sunt un fel de structurari ale spatiului, variabile in timp. Aceste structurari sunt determinate, in cazul campurilor elecromagnetice, de exemplu, de deplasarea  unei   sarcini   electrice.   Particularitatea   campurilor electromagnetice consta in aceea ca au totdeauna doua componente, una magnetica si alta electrica, ce se dezvolta si se propaga cu viteza luminii in spatiu, in planuri diferite (perpendiculare unul pe altul).
Structura campurilor electromagnetice este descrisa de ecuatiile lui Maxwell, cu ajutorul carora, daca se cunosc proprietatile unui camp electromagnetic, intr-un punct si la un moment dat, se pot stabili proprietatile campului in totalitatea lui, in spatiu si in orice moment. Cum sublinia Einstein, in ecuatiile lui Maxwell nu sunt prezenti factori materiali. Ele descriu doar proprietatile structurale ale continuum-ului spatiu - timp, provocate de miscarea unei sarcini electrice. Ai impresia ca aspectul material a disparut.
Proprietatile caracteristice campului pricinuite de o sarcina electrica nu stau pe loc (in imediata vecinatate a sarcinei), ci se extind in tot spatiul cu viteza luminii, cum rezulta din ecuatiile lui Maxwell si cum a rezultat din experientele clasice ale lui Oersted si Faraday. Aceasta propagare nu are nevoie de un substrat oarecare ( de ex. eterul, ipoteza neconfirmata si inutila).

Cand sarcina electrica oscileaza, structura campului pe care o genereaza, este tot periodica. Este vorba de o unda electromagnetica ce se propaga in spatiul vid cu viteza luminii (300.000 km/sec).

In cazul campurilor gravitationale, structurarea lor spatiala si temporala (metrica lor) este determinata de acea misterioasa forta de atractie, pe care o exercita orice masa de materie, forta care a stat la baza modelului lui Newton. El s-a inspirat pentru ipoteza sa privind forta de atractie universala (gravitatiei), de la modelul religios al Erosului Universal.

Legile lui Newton insa, sunt o simplificare fata de realitate care este mult mai complexa. Ele sunt insa perfect valabile la scara existentei umane. De indata insa ce avem de-a face cu mase materiale uriase (ca in astronomie) sau/si de viteze mari ca in fizica subatomica sau in astrofizica, ele devin mai complicate.

Este marele merit al lui A. Einstein de a fi extins teoria campurilor si la fenomenul atractiei gravitationale. Teoria sa, numita teoria relativitatii generalizate, stabileste o asemanare intre campurile electromagnetice si cele gravitationale, ambele fiind in fond niste componente ale materiei (ale continuum-ului spatiu -timp). Nu trebuie sa uitam ca ambele campuri se propaga in spatiu - vid cu viteza luminii.

Campul gravitational a fost formalizat de Einstein folosind calculul tensorial (tensorii sunt o clasa superioara de vectori care initial au fost folositi pentru mecanica corpurilor elastice). Aceasta structura tensoriala a campurilor gravitationale (pe care o au si cele electromagnetice), explica de ce sub influenta unei mase oarecare, in cadrul campului se produce o deformare neecuclidiana a spatiului si timpului, care a fost denumita curbura, asupra careia vom mai reveni. Modelul matematic al campului lui Einstein ia in considerare egalitatea (empiric constatata) intre masa materiala (gravitationala) si masa de inertie. De asemenea, el foloseste pentru relatiile dintre masa, energie, impuls, viteza etc, formule ce provin din asa numitele transformari ale lui Lorenz, ce permit stabilirea invariantei (independentei) legilor naturii fata de sistemul de referinta (ex. coordonatele alese).

Fizica zilelor noastre cauta sa elaboreze o teorie generala a campurilor care, pornind de la asemanarea dintre campurile electromagnetice si cele gravitationale sa ne dea modelul campului unitar. Incercari in acest sens au fost facute de Einstein. Ele au fost continuate de H.Wayl, apoi de A. Eddington sa.

Aceste incercari de unificare a campurilor energetice sunt realizate cu un aparat conceptual si matematic extrem de elaborat si la un nivel de abstractizare extrem de ridicat. In acest sens Eddington a facut apel la teoria grupurilor, folosind grupuri Klein de tip K4 (cu patru dimensiuni: trei ale spatiului si una temporala). El a folosit numere pure fundamentale si principii epistemologice foarte riguroase (amintind - intr-o varianta moderna - de demersul Pitagoreic). Acest model "structuralist" al lui Sir Arthur Eddington a fost dezvoltat la Berkeley de S.P. Sirag ("Physical Constants as Cosmological Constraints", 1983). Fara a fi complet, el incearca sa patrunda in secretele organizarii lumii. Numai ca limbajul folosit este accesibil exclusiv specialistilor. Dupa cum se vede campurile sunt componente ale materiei greu de inteles si imposibil de intuit. Asa cum am mai spus ele degaja un parfum de nematerialitate aparenta care a fost speculat de unele sisteme bazate pe demersul magic.

Astfel, unii ganditori spiritualisti ca Ruyer, au considerat ca modelul campurilor fizice poate fi extins si la niste campuri transfizice, nemateriale, substrat al unor manifestari neconventionale, ca cele studiate de parapsihologic Aceste campuri spirituale (daca se poate folosi expresia) corespund conceptului de "himma" din modelele mistice islamice.

Mai interesant este ca, pornind de la formalizarea campurilor unificate, gravitationale si electromagnetice s-a incercat elaborarea unor modele care sa unifice intr-un anume fel structura energetica a materiei, cu fenomenele de constiinta umana. J.Mishloven ("The Roots of Consciousness", 1993) aminteste de incercarile - in acest sens - atat ale lui Eddington, cat si ale lui Sirag Eddington sustine ca, deoarece gandirea umana ("the mind") poate cunoaste materia, inseamna ca dispune de o structura de grup izomorfa cu aceea a materiei. Sirag face apel la structurile matematice numite "spatii de reflectie" (care sunt organizate ierarhic). El construieste, in cadrul teoriei sale asupra campului unificat, un spatiu de reflectie hiperdimensional (cu 7 dimensiuni), care constituie un fel de "constiinta universala", in care se articuleaza constiinta individuala din creierele foarte dezvoltate ("highly evolved brains") si lumea materiala!

Daca trecem de la materia - privita la scara noastra - spre materia din spatiile astronomice, vedem ca este din nou formata din mase discontinue (planetele, astrele) grupate in sisteme planetare, constelatii, galaxii si roiuri galactice de diferite ordine care populeaza spatiul cosmic. Toate sunt cufundate intr-un fluid gazos extrem de rarefiat ("un fel de supa cosmica"), ce constituie materia (plasma) interstelara. Intre toate aceste corpuri ceresti se desfasoara uriase forte gravitationale, manifestari electromagnetice si radiatii corpusculare. Ele insasi sunt sediul unor formidabile evenimente energetice. De asemenea in imensitatea spatiului cosmic exista o energie reziduala (fosila) de circa 3° K. Vom reveni asupra alcatuirii cosmosului, in alta parte.

Trebuie sa subliniez ca stiinta contemporana a demonstrat inexistenta acelei ipotetice substante cosmice, numita eter, care a fost inventata pentru a explica - dupa Euler - transmisia luminii. Eterul, umpland tot spatiul dintre corpurile materiale, mai satisfacea exigenta teoretica ce exista candva, potrivit careia in natura nu exista vid (Descartes). Einstein a inlocuit eterul cu proprietatile geometrice ale continuumu-lui spatiu - timp, asa cum am vazut.

De asemenea stiinta contemporana a respins ipotezele pseudostiintifice, privind existenta in lume a unei misterioase energii universale, numita de Reichenbach "Od" sau "Odyle" si de Reich "energia albastra".

Mult mai interesant este modelul lumii materiale creat de stiinta moderna la nivelul "foarte mic". Ajungand in lumea atomica si subatomica, fizica ne-a dat un model de structura a materiei, in care masele si energiile se impletesc si se transforma unele in altele, realizand un univers care nu poate fi intuit, in care conceptele fizice au trebuit sa fie modificate, legile logicei clasice au fost parasite si s-a ajuns la o reprezentare pur formala, matematica a realitatii, singura posibila. Materia (masele si energiile) subatomica este alcatuita dupa un model exprimat de fizicieni prin cifre si simboluri matematice, ca cel al lui Heisenberg, model care ne aminteste si el, intr-un fel, de universul numerologic al lui Pitagora (asa cum sublinia candva M. Ghika - "Le Nombre d'or", Paris 1976).

In lumea foarte mica a materiei domneste discontinuitatea. Materia este corpusculara sau granulara. Corpurile solide, lichidele, gazele si plasmele sunt, asadar formate din corpusculi sau particule de ordine din ce in ce mai mici, pana ce la limita inferioara se afla particulele elementare (elementele primare ce compun materia). Dupa cum se vede cercetarea stiintifica moderna (bazata pe calcule si experiment) a elaborat modelul discret (atomismul) la care, prin  reflexie filosofica au ajuns in antichitate Democrit, Leucip, Epicur, Lucretiu, s.a., model reluat in sec. XVIII si XIX de Daiton, Avogadro s.a., si perfectat de fizica cuantica.

Aceste particule elementare situate la limita inferioara de diviziune a materiei, fiind la ultimul nivel, ar trebui sa nu mai aiba nici o structura interna. Ne aflam insa in fata unei antinomii care nu a fost rezolvata. Daca au structura interna, rezulta ca particulele mai pot fi teoretic divizate; daca nu au structura interna, nu pot face obiectul unei forte (G. Chew) si ar trebui sa nu existe diferente intre ele!

Intr-adevar, trebuie sa mai subliniem ca nu exista un singur tip de particule elementare. Diferite caracteristici (marimi observabile si masurabile) permit identificarea a doua clase de astfel de particule, quarcurile si particulele (cuantele) de energie.

Cu toata micimea lor care le reduc aproape la adevarate abstractizari, fizicienii zilelor noastre au distins chiar, in cadrul fiecarei clase, tipuri diferite de particule. Astfel, luand in considerare diferite caracteristici abstracte, ce rezulta din analiza lor fizico-matematica, proprietati cu nume surprinzatoare ca: "stranietatea", "sarmul" (farmecul), "spinul" (culoarea) sau "savoarea", se disting patru tipuri de "quarcuri" (p sau "sus", n sau "jos "  "straniu" si p' sau "fermecat").

Quarcurile au mai fost clasificate in sase tipuri (u, d, c, e, t si b). Quarcurile insa nu exista izolat in natura. Ei se aglutineaza si formeaza structuri corpusculare mai mari, care asigura componenta materiei, cum sunt nucleonii (protonii, neutronii) si hiperonii grupati sub numele de barioni sau hadroni (particule grele).

In afara de quarcuri, in structura materiei se mai gasesc niste particule mai usoare ("leptoni") care cuprind electroni , muoni, taoni si neutrino (ultimii de trei feluri: neutrino-electroni, neutrino-muoni si neutrino-taoni).

Ansamblul quarcurilor si leptonilor sunt elemente pasive, actorii materiei si sunt reuniti sub numele de fermioni.

Asupra tuturor acestor particule materiale: leptoni, hadroni, quarcuri, actioneaza particulele de energie care genereaza fortele din materie:
- fotonii determina forta electromagnetica ce actioneaza pana la infinit;
- gravitonii determina forta de gravitatie ce actioneaza si ea pana la infinit:
- gluonii determina forta tare ce actioneaza pana la 10-16 cm;
- bosonii determina forta slaba ce actioneaza pana la 10-16 cm.

Aceste forte realizeaza agregarea particulelor materiale. Cei mai activi sunt gluonii (forta tare) care aglutineaza quarcurile modificandu-le totodata "culorile" si gravitonii (forta de gravitatie) care "leaga" masele materiale. Forta electromagnetica are un rol important in structurarea materiei, incepand cu agregarea electronilor negativi si pozitivi.

Forta slaba, sub forma bosonilor w si z modifica "savoarea" quarcurilor si mijloceste transformarea electronilor in neutrino si vice-versa. Tot forta slaba mijloceste aglutinarea nucleonilor in nuclei atomici.

Nu trebuie sa uitam insa ca particulele de materie se supun principiului de exclusiune al lui W. Paoli (1924) potrivit caruia doua particule asemanatoare nu pot exista la un moment dat in aceeasi stare (nu pot ocupa aceeasi pozitie, sau avea aceeasi viteza), evident in limitele principiului de incertitudine. Gratie acestui principiu quarcurile, de exemplu, nu se aduna la intamplare intr-o magma densa, uniforma, ci se grupeaza in unitati ca nucleonii, iar acestia nu se ingamadesc intr-o supa groasa, nediferentiata, ci se structureaza cu electronii formand atomii s.a.m.d.

Analiza structurii materiei a mai pus in evidenta un aspect tulburator (asupra caruia vom mai reveni) si anume ca, fiecarei particule ii corespunde o antiparticula, asa ca s-a putut vorbi evident metaforic - de existenta unei adevarate antimaterii.

Substratul material al Universului, la un ordin de marime superior de organizare, e format din nucleoni si electroni grupati in atomi.

Structura atomilor a fost analizata, pornind de la analiza benzilor de absorbtie sau de emisiuni spectrale care sunt caracteristice pentru fiecare tip de atom.

Nimeni nu a vazut un atom si nu a vazut cum este alcatuit. S-a folosit ca model teoretic modelul lui Perrin si Rutherford care si-au imaginat atomul ca un sistem planetar in miniatura, avand in centru un proton si in jur electroni negativi care se invartesc pe orbite conice (cercuri sau elipse). Miscarea acestor electroni se poate studia, intr-o prima aproximatie, cu mecanica clasica, iar intr-o a doua aproximatie cu mecanica relativista (dat fiind vitezele mari de deplasare a electronilor).

Pentru a explica comportamentul spectral al atomilor care emit sau absorb anumite benzi din spectru, Bohr a admis ca electronii, invartindu-se pe orbitele lor, executa si o oscilatie (sunt pilotati de o unda). De asemenea, a creat notiunea de nivel energetic al atomului, care depinde de miscarea tuturor electronilor ce orbiteaza in jurul protonilor si formeaza "atmosfera electronica", a atomilor. Studiile sale au aratat ca variatiile de nivel energetic ale unui atom se fac discontinu, prin salturi ce sunt cuantificate tot de constanta lui Planck si care corespund salturilor electronilor de pe o orbita pe alta ("principiul corespondentelor" lui Bohr).

Toate aceste date au fost formalizate. In final, cum scrie H. Hulubei "imaginea mentala despre atom se reduce la un ansamblu de numere care-l caracterizeaza".

Lucrul este si mai evident in cadrul modelului lui Heisenberg, care a renuntat la orice reprezentare intuitiva.

El foloseste un aparat matematic complicat pentru studiul oscilatiilor electronilor (cu simbolica lui Hermite), al relatiilor mecanice din atom (cu ecuatia lui Hamilton) si al corespondentelor lui Bohr. Pana la urma ajunge la o reprezentare matriciala care constituie un model abstract (conceptual) al structurii materiei, bazat pe o noua mecanica, numita mecanica cuantica. Pe acest model Heisenberg a stabilit ecuatiile sale de nedeterminare, despre care am pomenit si care limiteaza posibilitatile noastre de cunoastere exacte a materiei. In ansamblu este un model numerologic, cum remarca M. Ghica.

Studiul fotonilor si electronilor ne mai rezerva o surpriza pe care o datoram ducelui de Broglie. Cu un aparat matematic de o mare simplicitate, el a demonstrat ca atat fotonul, cat si electronul poate fi descris printr-o unda. Aceasta unda a fost apoi studiata de Schrodinger folosind ecuatii cu derivate partiale. Ne gasim iarasi in fata unei enigme: un element al lumii reale poate fi in acelasi timp un corpuscul si o unda. Lucrul trebuie acceptat ca atare caci este rezultatul unori minutioase analize rationale. Sa mai spuna cineva ca antinomiile nu exista in stiinta! Sa mai afirme cineva ca principiul "conjunctio oppositorum" este propriu numai gandirii magice!

Lucrurile sunt si mai complicate, caci in realitate unda cuantica nu descrie pozitiile corpuscului in timp, ci niste probabilitati; de aceea se numeste unda de propabilitate. Rezulta ca fizica cuantica se misca pe terenul unor aproximari statistice. Totusi, ea ne explica atat fenomenele fizice, legate de particule si atomi, cat si periodicitatea proprietatilor atomilor, atunci cand ii analizam in ordinea crescanda a greutatii lor. Este vorba despre vestitul tabel al lui Mendeleev care - daca este privit cu atentie - ne da o noua imagine numerologica a materiei.                                
 
Atomii, ca si ionii sau nucleii atomici se pot combina si intre ei, potrivit legilor chimiei, bazate pe atractii reciproce in cadrul unor campuri energetice. Rezulta numarul incomensurabil de tipuri de molecule ce exista in lume.

Gruparea atomilor in molecule se face prin interventia unor campuri. Ele sunt mijlocite de gluonii tari ce actioneaza punand in contact direct atomii (la nivelul orbitelor electronice) ca: legatara ionica (bazata pe receptionarea si donarea de electroni), legatura covalenta (bazata pe punerea in comun de electroni sub forma de dublete) si legatura covalenta coordinativa (bazata pe donari si receptari de dublete de electroni liberi).

La acestea se adauga legaturi slabe, mijlocite de bosoni, ce apropie atomii pana la distanta de 3-7 A ca: fortele Van der Wals, interactiuni de tip dipol - dipol; punti de hidrogen.

In afara de atractii de tip gravitational intre molecule, mai intervin si fortele electromagnetice (electrostatice) determinate de norii de electroni orbitali moleculari (evident proveniti din electroni orbitali atomici) si mijlocite de fotoni.

Moleculele si atomii (unii sub forma de ioni) se grupeaza la o alta treapta de marime si formeaza corpurile fizice: solide, gazoase si lichide din Univers. La acestea se adauga plasma care este un gaz ionizat, format dintr-un ansamblu de atomi dezagregati in ioni pozitivi si negativi de nuclei atomici si de ioni liberi. Printre ei se gasesc si molecule neutre sau excitate si diferite alte particule purtatoare de sarcini pozitive si negative.

Tot din reunirea atomilor si moleculelor, dar si a corpurilor fizice, rezulta, pe o scara mult mai mare,   corpurile astrale sau siderale: planetele, astrele, constelatiile, galaxiile si megagalaxiile, ce compun Universul real.          
                                                  
Vom vedea ca acest Univers, dupa unele modele este infinit, dupa altele finit (ceea ce constituie si una din antinomiile lui Kant).

Gandirea stiintifica prefera modele simple. De aceea, in ultima vreme s-au facut incercari disperate de unificare, cel putin in domeniul particulelor energetice.

Astfel s-a demonstrat ca diferitii bosoni pot fi adusi la un numitor comun, prin folosirea energiilor mari (teoria ruperii spontane  a  simetriei,   a lui Weinberg  si  Salam).  Mai  tarziu S.Glashow a dezvoltat o teorie de unificare intre fotoni si bosomi. In ultima vreme s-a realizat o teorie de unificare a fotonilor, bosomilor si gluonilor numita GUT ("Grand Unified Theory"). Energia necesara pentru a obtine "marea unificare" este insa teribil de mare (de ordinul milioanelor de miliarde de gigo-electron-volti). Astfel de energii nu au putut fi  inca realizate. De altfel, pentru producerea lor ar fi necesar un dispozitiv de marimea sistemului solar. (S.Hawking, "Une breve histoire du temps", Paris, 1989).

Cu toate eforturile facute nu s-a ajuns inca la o teorie satisfacatoare si care sa uneasca fotonii, bosomii, gluonii si gravitonii, care sa-i prezinte ca varietate ale unei singure particule fundamentale.

Prin 1976 a fost emisa teoria supergravitatii,   care postula ca toate particulele de energie, nu sunt decat variantele unei superparticule,  definita prin anumite caracteristici.   Calculele necesare pentru confirmarea acestui punct de vedere, sunt lungi si laborioase, asa ca nimeni nu s-a incumetat sa le faca (S. Hawking).

In 1984, fizica a facut apel la o alta teorie unificatoare bazata pe conceptul de coarda. Ea inlocuieste particulele de energie (care sunt puncte zerodimensionale) cu corzi unidimensionale ce pot fi desfacute (cu capetele libere) sau inchise (inelare). Fiecare coarda este dinamizata in lungul ei de o unda sau un fel de vibratie. Ca si particulele de energie (ex. fotonii) care strabat Universul pe traiectorii liniare (unidimensionale), numite linii de univers, corzile strabat si ele cu viteza luminii cosmosul, descriind niste suprafete (bidimensionale) numite "foi de Univers". De aceea, pentru formalizarea teoriei corzilor, este necesar sa se adopte un spatiu pluridimensional de 10 sau 26 dimensiuni (!), ceea ce confera acestei teorii o mare complexitate a calculului, dar mai ales o abstractizare extrem de dificil de transpus mental in planul realitatii concrete.

Toate incercarile de unificare au drept element esential - cum sublinia S. Hawking - o combinare a teoriei relativitatii generale cu teoria cuantica si ca atare cu principiul incertitudinii. Aceasta combinare este insa extrem de dificil de realizat, nu numai in planul conceptual, dar si in cel operational (al calculelor), caci se ajunge la modele matematice ce necesita niste conditii la limita si aparitia unor infinituri absurde. Ele impun compromisuri sau corectii (ca cea realizata prin procedeul de renormalizare), care se bazeaza pe selectii arbitrare, procedeu practic, util, dar situat departe de exigentele de rigoare ale stiintelor exacte.

Una dintre marile probleme ale alcaturii lumii materiale o constituie prezenta pe planeta noastra a materiei vii.

Stim ca ea se prezinta sub forma a numeroase forme discontinue (de entitati), de la prioni la om, fiecare operand ca o entitate integrata intr-un univers - de obicei ostil - la care trebuie sa se adapteze si care trebuie sa supravietuiasca, atat ca individ, cat si ca specie.

Fiecare entitate vie are o organizare complexa care trebuie sa se mentina, deci trebuie sa dispuna de unul sau mai multe dispozitive antientropice, care sa se opuna principiului al doilea al termodinamicii. Aceasta a facut pe Schrodinger sa scrie ca "materia exista, fiindca se hraneste cu entropie negativa".   

Astazi se stie ca materia vie are o anumita structura si dinamica  biochimica  si  energetica  si   o   intensa     activitate informationala, care "guverneaza" cele precedente si asigura adaptarea la mediu (ecosistem, sistem psihosocial).

De aceea studiul materiei vii nu se poate face decat multidiscipiinar, facand apel la: biologie, biochimie, biofizica cibernetica, stiinta sistemelor, etc. La noi in tara demersul informational in biologie se datoreaza, in special lui: Edmond Nicolau, V. Sahleanu, Restian, Balaceanu-Stolnici, s.a.

Teoria generala a sistemelor (Bertalanffy, Zadeh, s.a) combinata cu cibernetica, a permis o interpretare materialista relativ acceptabila a existentei si modului de functionare a substanta vii, luand in considerare si interventia unor mecanisme antientropice nonspirituale.

Se considera ca orice fiinta vie este un sistem format dintr-un agregat organizat si ierarhizat de subsisteme de ordine diferite (moleculare, subcelulare, celulare, tisulare, organe, aparate s.a.m.d., toate cu intrarile, starile si iesirile lor. La nivelul fiecarui subsistem - si intre ele - se produc fluxuri de substante, de energii si de informatii. Circulatia informatiilor se face prin circuite  deschise, dar si inchise (cu feed-back negativ sau pozitiv). De asemenea la unele nivele exista dispozitive de memorizare distribuite in organism. Totul opereaza folosind programarea genetica bazata pe nucleoproteinele (A.D.N. si A.R.N.) din gene si mitocondriile celulelor si programarile invatate, bazate dominant pe dispozitivele de engramare (stocare) din sistemul nervos.

Complexitatea extraordinara a fiintelor vii (indiferent de marimea lor) face ca posibilitatea existentei materiei vii, intr-o alta parte a cosmosului, sa fie fantastic de mica (1/10 1°°), deci practic imposibila.

Desigur ca descifrarea viului nu  este terminata. Un capitol important e reprezentat de acele forme de manifestare energetica ale unor fiinte ce apar in cadrul efectului Kirlian, dar mai ales de fenomenele paranormale ce  fundamenteaza   conceptul de bioenergie, ce nu este inca acceptat de stiintele exacte.

Problema substantei vii este inca departe de a fi rezolvata de oamenii stiintelor exacte. Necunoscutul isi face dramatic aparitia in fata mortii.Ce se intampla in substanta vie in acest moment, in care un organism viu (ce-si mentine forma si functiile) devine un cadavru ce imediat intra sub efectul proceselor entropice de degradare si descompunere?

Evident s-a emis ipoteza - neconfirmata de stiinta - a existentei unei forte care mentine componentele organismului si le face sa functioneze. Este stravechea "entelechie" a lui Aristotel, reluata de neovitalismul modern al lui Driesch. Este acel "spirit" (sau spirite) care, dupa elenisti, anima corpul, sau acei arhei ai gandirii spagirite (Paracelsus) asupra carora vom reveni.

Stiinta a evidentiat - cum am vazut - "fortele" ce alatura particulele, apoi cele ce formeaza atomul si in fine cele ce grupeaza atomii in molecule si pe acestea apoi in corpurile si fluidele existente. Ea nu a putut pune in evidenta "fortele" ce grupeaza moleculele, ca sa formeze substanta vie, ce se prezinta sub forma unor biosisteme integrate extrem de complexe si ierarhizate.

Gandirea stiintifica a facut apel la principiul clasic al cauzalitatii si mai ales la hazard, ca sa explice - pornind de la particulele materiale si energetice - formarea tuturor componentelor materiei inerte sau vii.

In cazul materiei vii insa, este din ce in ce mai clar ca trebuie sa intervina si cauze finale. Anumite aranjamente moleculare nu apar din intamplare, ci pentru ca este necesar sa se constituie. Aceasta paradigma teleologica a devenit inevitabila in biologia contemporana. Ceea ce este semnificativ pentru vremurile noastre, este ca si in fizica materiei inerte apar teorii ce fac apel la cauze finale.

Oamenii de stiinta care s-au grupat sub denumirea de "gnosticii de la Princeton" au afirmat ca la toate nivelele de organizare a materiei, nu putem admite ca principiu hazardul, ci interventia unei sau unor constiinte inteligente. "Materia se organizeaza inteligent singura, prin ea insasi in spatiu si timp": Dupa parerea lor, atomii se construiesc ca un puzzle pornind de la particule. Moleculele se construiesc singure, asa cum trebuie, pornind de la atomi. In descrierea lor, organizarea de la particule la metagalaxii se face prin asamblari inteligente de piese, care "stiu unde si cand sa se plaseze in "puzzle". Este asadar limpede ca in noile modele stiintifice ale materiei, intervin cauze finale. Cu alte cuvinte "se gandeste in Univers"!
"Molecula stie ce face, mai clar decat un om de stiinta ... Atomul stie cum trebuie sa fie alcatuit si cum trebuie sa functioneze mai inainte si mult mai bine, chiar decat N.Bohr" (R.Ruyer "La gnose de Princeton", 1977).
                                                                                                Academician  Constantin Balaceanu Stolnici

03 decembrie 2009

Cele 10 metode pentru a fi fericiti

Celebru om de stiinta american, neurolog la un spital de urgenta pentru copii, dr. Melvin Morse a fost martorul a sute de cazuri de moarte clinica. Surprins de calitatea cu totul deosebita a vietii micutilor sai pacienti salvati, el a elaborat o veritabila terapie a fericirii, pe care a experimentat-o cu mult succes. Un tratament gratuit si miraculos - In calitate de medic la un spital de urgenta pentru copii, doctorul american Melvin Morse s-a confruntat cu sute de cazuri de morti clinice, pe care le-a inregistrat si le-a studiat cu acribia si curiozitatea omului de stiinta. Preocupat exclusiv de latura practica, anatomica, a fenomenului, a lasat deoparte aspectele psihice ale problemei, pe care avea insa sa le descopere, cu mare surpriza, atunci cand subiectii cercetarilor sale s-au maturizat. Deprins sa-si faca prieteni din micii lui pacienti, pe care pentru a-i urmari indeaproape, dupa iesirea lor din spital, ii poftea sistematic la picnicuri cu jocuri si plimbari in natura, pediatrul a observat cu uimire ca evolutia spirituala a copiilor transformati in adolescenti era cu totul deosebita fata de cea a colegilor de aceeasi varsta. Maturizarea lor semana cu un soi de iluminare. Vadeau o natura intuitiva si o capacitate de intelegere cu totul deosebite, dar si stabilitate si echilibru. Crescand, izbutisera sa evite capcanele clasice in care intrau cei de o varsta cu ei - prostitutia, alcoolul sau drogurile, dovedind o intelegere mistica a universului. Experienta lor la marginea vietii le schimbase modul de a gandi si raportul cu moartea, care era o calatorie spre Dumnezeu. Erau morali, determinati, corecti, iradiind o seninatate tulburatoare. "Oare modelul lor se putea invata fara a trece prin experienta mortii iminente?", s-a intrebat dr. Morse. Raspunsul este afirmativ. Cei care doresc sa-si ilumineze existenta si sa-si modifice viata in sens pozitiv, incercand sa afle cine sunt si incotro se indreapta, pot accede la acest mod de a fi. Marele secret este simplu, pentru ca de fapt nu exista un mare secret. Nu e nevoie de exercitii complicate de meditatie, de prezenta unui guru conducator si nici de o calatorie in lumea de dincolo pentru a fi fericit, taina iluminarii interioare constand in stiinta de a comunica, fiecare din noi, cu el insusi. Sa fim atenti la ideile noastre si la gesturile pe care le facem. Sa ne analizam, cu rabdare, gandurile si emotiile cu care ne confruntam. Intrebati-va cu curaj: "Oare sunt fericit? Ce nemultumire ma roade?", si astfel va veti "ilumina". Convins ca principiile de viata ale micilor sai pacienti salvati de la moarte ne pot fi tuturor de folos, dr. Melvil Morse a elaborat o strategie in zece puncte, numita "Secretele transformarii", pe care inainte de a o publica intr-un studiu, a experimentat-o nemijlocit. Rezultatul? Dr. Melvil Morse sustine ca a descoperit fericirea. Daca este adevarat, va lasam pe dvs. sa apreciati, dupa ce veti fi aplicat metoda medicului american. Iata reteta:  

1. Exercitiul fizic. Executati zilnic un exercitiu fizic la indemana, vreme de 30 de minute (plimbati-va, jucati-va cu copiii, pedalati pe o bicicleta ergonomica, faceti gimnastica, inotati etc.). Acordati miscarii cotidiene aceeasi prioritate ca profesiei dvs. Deja dupa cateva saptamani, exercitiul fizic va deveni o necesitate la care nu veti mai renunta, pentru nici un motiv.
 
2. Analizati-va deprinderile. Fiti atenti la deprinderile dvs. cotidiene. Tineti un jurnal. E o forma de meditatie activa, o forma de reflectie prin care va veti cunoaste mai bine, afland cum ganditi si ce tipuri de emotii aveti. Tipul acesta de meditatie activa (in opozitie cu cea pasiva, ca yoga, de pilda) este indicata mai ales pentru gandurile obsesive, legate de bani, familie, probleme sentimentale etc. In loc sa incercati sa va inabusiti vocea interioara (aceea care vorbeste singura, in cap), activati-o si atribuiti-i un rol principal. In loc sa evitati sa va ganditi, de exemplu, la patronul nesuferit pe care-l aveti la serviciu, ganditi-va la el dinadins, concentrandu-va atentia asupra sursei de nemultumiri, incercand sa gasiti o solutie. Problemele amanate perpetuu pot sa produca "infectii" psihice (ceva "normal" se transforma in "dezastru").
 
3. Familia si relatiile cu ceilalti. Luati micul dejun sau cina in familie, de cel putin patru ori pe saptamana. Stingeti televizorul si vorbiti cu toata lumea, pe rand. Dezvoltati-va aptitudinea de a-i asculta pe cei care va inconjoara, vreme de 15 minute pe zi. E greu la inceput, dar iata cateva sfaturi utile: - lasati-i pe ceilalti sa-si sfarseasca fraza inainte de a va gandi ce vreti sa le raspundeti. - puneti intrebari incurajatoare, de tipul: "Ce parere ai despre problema aceasta?", "Ce sentimente te incearca?", "Stii ceva in plus despre problema aceasta?" sau, pur si simplu, repetati ultimele cuvinte ale interlocutorului dvs., pe un ton meditativ.
 
4. Aveti incredere in viziunea dvs. interioara si in intuitie. Majoritatea oamenilor au intuitie si experienta spirituala. Din pacate, ei nu au curajul sa creada in ele si, prin urmare, le ignora.  

5. Ajutorul. Incercati sa va oferiti sprijinul celorlalti, cel putin o data pe saptamana. Inscrieti-va intr-o asociatie de sprijin umanitar, dati-le saracilor o bucata de paine sau cativa lei. Unul dintre mijloacele cele mai bune pentru a scapa de sentimentul inutilitatii consta in a lucra voluntar intr-un camin de batrani, de handicapati sau la un orfelinat.
 
6. Planificarea materiala. Cheltuiti mai putin. Incercati sa reduceti cheltuielile lunare cu cel putin 20%. De-a lungul anilor, acest lucru o sa va ajute sa dobanditi si o liniste spirituala, nu numai materiala. Incercati sa puneti bani deoparte in fiecare luna, chiar daca este vorba despre sume mici. Cand Albert Einstein a fost intrebat de cineva care este cel mai important miracol al vietii, el a raspuns: "Interesul cumulat". In timp, putinii bani pusi deoparte se transforma in interese importante. Dar ce raport au ei cu armonia spirituala? In societatea din zilele noastre, este mai usor sa dobandesti echilibrul si armonia cand ai ceva pus deoparte si nu te chinuiesc datoriile. 7. Regimul alimentar. Copiii care au trecut prin experienta mortii clinice mananca mai multe legume si fructe decat noi. Intalnirea cu lumina vietii de dincolo le-a dictat obiceiuri alimentare echilibrate si, prin urmare, o viata mai curata si mai sanatoasa. Incercati sa adaugati in fiecare saptamana la mesele dvs. cate o leguma noua, renuntand cat mai mult cu putinta la mancarurile semipreparate si la prajeli. Deseori, o mica schimbare alimentara ne poate permite sa slabim in mod regulat de-a lungul vietii. Nu toate regimurile exprese de slabit duc la acest rezultat.

8. Meditatia si rugaciunea . Dedicati-va cel putin 15 minute pe zi rugaciunii, atat prin texte clasice, consacrate, cat si exprimandu-va liber nelinistile si asteptarile. Daca nu stiti ce sa spuneti, intindeti-va pe pat si repetati in permanenta acelasi lucru (Rugaciunea inimii, de ex., "Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", n.n.). Rugaciunea cotidiana ne da speranta si echilibru, "aprinde" lobul temporal drept, unde se afla punctul divin.

9. Invatati sa iubiti. De cele mai multe ori, dragostea fata de ceilalti se confunda cu dragostea fata de noi insine. Adevarata iubire inseamna sa te gandesti la altcineva, la aproapele tau, la nevoile si la emotiile sale. Nu e usor sa iubesti. Iubire inseamna daruire si impartasire, atitudini care nu le sunt tuturor la indemana. Iubirea se in-vata, dar lucrul acesta necesita timp si antrenament. Exista moduri foarte simple de a o face. Laudati-i pe cei din jur. Cuvintele bune nu costa bani. Complimentati-i pentru felul in care arata si pentru lucrurile pe care le fac. Daruiti-le mici atentii sau intrebati-i despre copiii lor. Sunt gesturi simple, dar care arata ca va implicati si care va scot din izolarea de care sunteti cuprinsi. Aceasta metoda este recomandata si de catre oamenii de stiinta care studiaza problema stresului si modul de a sparge izolarea de tipul A - cea care ne face ostili si nefericiti.

10. Spiritualitatea. Redescoperiti-va relatia cu toate componentele universului. Fiti atenti la ceea ce se intampla in jurul dvs. si analizati-va pozitia in acest context. Acest lucru se va reflecta la diferite nivele, in relatiile cu cei din jur, cu mediul inconjurator, cu Dumnezeu, ceea ce inseamna lucruri diferite pentru persoane diferite. Pentru unii, a restabili aceasta relatie cu universul inseamna a merge la biserica o data pe saptamana. Pentru altii, inseamna sa mearga in padure sau sa se plimbe printr-un parc. Fiecare om are propria sa notiune despre spiritualitate. Ideea de a ingenunchea in fata patului pentru a te ruga este un lucru scandalos pentru cei care cred ca religia si spiritualitatea nu au nimic in comun. Pentru altii, religia inseamna legatura cu divinitatea. Alegeti ceea ce vi se potriveste. Pana la urma, important este sa va simtiti fericiti.Andrei Cheran Cobai pentru propriile experiente. La o prima vedere, recomandarile dr. Morse ar fi lipsite de greutate daca nu s-ar baza pe o experienta traita nemijlocit. Celebrul neurolog s-a transformat in cobai, incercand sa verifice "metoda" insusita de la fostii lui pacienti. Dar sa-l lasam sa vorbeasca: "In primul rand, mi-am observat cu atentie viata si am tinut un jurnal. Am observat ca, desi nu aveam timp suficient pentru a ma consacra exercitiilor fizice, aveam in schimb o cantitate industriala de timp pentru a-mi face griji in legatura cu tot felul de lucruri marunte. Am mers la o sala de sport si am inceput sa acord mai multa atentie detaliilor. Am observat ca persoanele care se antrenau dimineata erau mai subtiri si se simteau mai bine decat acelea care se antrenau mai tarziu, in timpul zilei. Astfel, am pierdut si eu kilogramele in plus. Am inceput sa adorm mai usor si sa ma culc mai devreme. Asta mi-a reglat tensiunea arteriala si a doua zi ma sculam vesel si odihnit. Apoi mi-am ascultat mai mult copiii si am petrecut mai mult timp impreuna cu ei, oricat as fi fost de obosit. Pe de alta parte, am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu si sa-L ascult. In loc sa rostesc rugaciuni disperate, intretineam adevarate dialoguri cu El, uneori in masina, in timp ce mergeam la spital. Ii vorbeam despre viata mea. Chiar mi-am "revazut viata", la fel ca cei care traiesc experiente la granita mortii. M-am gandit la oamenii pe care i-am ranit si le-am cerut iertare. In timp ce ma rugam, mi-am dat seama ca temerea mea cea mai mare provenea de la fratele meu vitreg, un alcoolic care murise pentru ca ingerase un amestec de bauturi si de droguri, cand avea chiar varsta mea. Fusesem foarte agresiv cu el, respingandu-l mereu, in timp ce o simpla vorba i-ar fi facut atat de bine. Uneori, in timp ce vorbeam cu Dumnezeu, am realizat ca spaima mea secreta era ca voi muri pentru ca fratele meu vitreg murise si el. Ca aceasta va fi pedeapsa pe care Dumnezeu mi-o va da pentru ca m-am purtat rau cu el. Am mers la mama mea vitrega ca sa vorbesc cu ea pentru prima data despre angoasele mele si sa-i spun cat imi parea de rau pentru felul cum ma purtasem cu baiatul ei, Chris. Am vorbit mult cu ea despre dificultatea de a trai alaturi de un fiu drogat si alcoolic. Foarte repede, m-am simtit mult mai apropiat de aceasta femeie decat fusesem vreodata. Tot atunci am inceput si actiunile de voluntariat. Am devenit voluntar pentru a-i antrena pe copiii handicapati, organizandu-le concursuri in carucioare. Am donat bani bisericii locale. Am pornit mai multe subiecte de conversatie extrascolara cu fiul meu si m-am apropiat mai mult de el. Dupa un an de la toate aceste schimbari, intr-o zi s-a intamplat un lucru bizar, pe care nu il pot interpreta decat ca activarea punctului meu divin. In timpul noptii, la jumatatea drumului dintre somn si realitate, am deschis dintr-o data ochii si am vazut o femeie stand in picioare langa patul meu. Era mama mea si ma privea cu o seninatate extraordinara. Chiar in starea aceea de vis, in care se poate petrece orice, eram foarte surprins sa o vad, fiindca mama murise. "Melvin, am un cadou pentru tine", mi-a spus, intinzand mana spre mine. In aceeasi clipa, mi-am simtit pieptul radiind o lumina stralucitoare, alba, si mi-am vazut propriul trup aprinzandu-se si apoi disparand. O noua piele, imaculata, o inlocuise pe cea veche. Atunci m-am trezit. Cateva saptamani mai tarziu, am avut revelatia ca visul meu fusese o metafora, prin care eram informat despre transformarea mea. Exersand cu rabdare, lobul meu temporal drept s-a deschis pentru a comunica cu Dumnezeu si am fost rasplatit. Am petrecut fiecare zi traind in prezent, ascultand vocea mea interioara. Am invatat sa-mi iubesc familia, sa nu ma mai gandesc in permanenta la boala, la moarte, la stresul de la serviciu, la problemele mele. La 46 de ani, am invatat, in sfarsit, secretele existentei descoperite de acei copii care au trait experienta vietii de dupa moarte."

Cele 10 reguli ale Fericirii



Vei traversa lumea intreaga in cautarea fericirii, care este la indemana oricarui om.
HORATIU

“Orice crezi sincer, pentru tine este adevarat.”

Fericirea este unul dintre cele mai mari daruri ale existentei, si e la dispozitia fiecaruia dintre noi. Vezi, in realitate tu nu gasesti fericirea, dar o creezi.  Si, indiferent de imprejurarile pe care trebuie sa le infrunti, ai intotdeuna puterea sa-ti creezi fericirea.
Universul este guvernat de legi, legi precise care controleaza ordinea naturala a lucrurilor. De la miscarea undelor la rasaritul si apusul soarelui, la succesiunea anotimpurilor, fiecare lucru in Natura e guvernat de legi. Oamenii de stiinta au descoperit multe: legile gravitatii, legile miscarii, legile magnetismului. Dar exista alte legi, care nu sunt la fel de cunoscute, iar printre ele figureaza Regulile Fericirii. Sunt zece principii eterne care, daca sunt respectate, nu pot sa nu creeze fericirea. De-a lungul secolelor, civilizatia a abandonat aceste reguli, in cautarea bogatiei materiale, si, cu timpul, acestea au fost uitate, in afara de catre acei putini care le-au ramas fideli.
Ele sunt:
1.      Atitudinea
2.      Puterea corpului
3.      Clipa
4.      Imaginea de sine
5.      Scopurile
6.      Umorul
7.      Iertarea
8.      Daruirea
9.      Relatiile
10.  Credinta


PRIMA REGULA   Atitudinea

Esti fericit in masura in care te hotarasti sa fii asa.

Ca marea majoritatea a oamenilor, m-am gandit intotdeauna ca lucrurile ma faceau fericit; dar adevarul este ca noi putem alege sa fim fericiti.
In decursul vietii, dobandim adesea atitudini negative, si acestea sunt adevaratii vinovati pentru nefericirea noastra.
Un exemplu potrivit ar putea fi constituit din asteptarile pe care le avem de la viata. De exemplu, am fost intotdeuna invatati ca trebuie sa ne asteptam la ce e mai rau, deoarece in acest mod nu vom fi dezamagiti. Cautam raul si deci vedem raul, si lasam sa ne scape tot ce e mai bun. Si exact la asta duce parerea noastra despre asteptarea sau previziunea a ce e mai rau… ne face sa pierdem din vedere toate lucrurile bune din viata.

Fantana bucuriei trebuie sa tasneasca din minte; iar cel care cunoaste atat de putin natura umana incat incearca sa-si obtina fericirea schimband orice in afara de propria atitudine, isi va risipi viata in eforturi fara rezultat si isi va multiplica durerea pe care isi propunea s-o elimine.

Cateodata, bineinteles, cand tragedia ne afecteaza viata, poate fi dificil de inteles ce germeni de bunatate poate sa contina. Dar o modalitate de a infrunta tragedia este sa gasim ceva pozitiv, semnificativ in durerea noastra. Poate cea mai mare tragedie se verifica atunci cand un parinte sufera chinul pierderii unui copil si, in multe cazuri de acest gen, unica modalitate de a ne depasi durerea este sa cream ceva pozitiv.
Nu exista nicio experienta de viata care sa nu aduca cu ea un dar, ceva care poate fi de folos existentei noastre si a celor care ne inconjoara: trebuie doar sa alegem sa-l cautam.

Semnificatia pe care o atribuim evenimentelor vietii noastre – si nu evenimentele ca atare – este cea care ne determina sentimentele fata de ele.

In loc de a ne intreba: ‘De ce trebuia sa mi sa intample tocmai mie?’ putem sa ne intrebam: ‘Ce pot invata sau in ce fel pot scoate beneficiu din aceasta experienta?
Toata ziua ne punem intrebari asupra a ceea ce vedem, auzim, mirosim; asupra a ceea ce avem de facut, ce am facut si ce facem. De cand ne sculam dimineata si pana mergem la culcare seara, subconstientul nostru continua sa-si puna intrebari. Intr-adevar, in aceasta consta procesul de gandire. Intrebarile genereaza raspunsuri, iar raspunsurile genereaza sentimente, de aceea, daca ne simtim nefericiti sau deprimati, de obicei inseamna ca ne punem intrebarile gresite. Ne intrebam ce anume nu merge in viata noastra in loc sa ne oprim asupra laturilor sale pozitive.
Intrebarile care ne maresc puterea sunt acelea care creaza sentimente de putere si speranta.
            Prima intrebare este: ‘Care este latura pozitiva din aceasta situatie?’ sau, daca nu reusesc sa o imi raspund imediat, ‘Care ar putea fi latura pozitiva?’ Vedeti, aceasta intrebare te impinge sa cauti reversul medaliei in interiorul oricarei circumstante si, invariabil, termini prin a gasi ceva.
A doua intrebare este: ‘Ce anume nu este inca perfect?’ Aceasta presupune ca lucrurile vor deveni perfecte si creaza un sentiment diferit de cel generat de intrebarea; ‘Ce anume nu merge?’
            A treia intrebare este: ‘Ce pot sa fac pentru a schimba lucrurile in directia dorita, si in acelasi timp sa ma distrez?’ Aceasta intrebare ne ajuta sa delimitam toate mijloacele pe care le avem la dispozitie pentru a remedia situatia data si pe langa aceasta, sa facem placut intregul proces.
Dar esenta unei atitudini sanatoase si fericite fata de viata poate fi rezumata intr-un singur cuvant: recunostinta! Una dintre cele mai infailibile Reguli ale Fericirii consta pur si simplu in a cultiva o atitudine de recunostinta, cautand motive pentru a fi recunoscator.
Dar daca nu exista nimic pentru care sa fii recunoscator?
Pentru ca m-am trezit de dimineata si azi sunt viu!
Diferenta dintre o persoana care traieste o viata magica si o persoana care traieste o viata banala nu rezida in evenimentele din existenta lor: rezida in atitudinile lor. Atitudinea este penelul mintii, de care ne servim sa ne coloram viata. Putem alege orice culoare dorim.

Rezumat Prima Regula a Fericirii: atitudinea.

            Fundamentul fericirii mele incepe de la atitudinea mea fata de viata.
            Sunt fericit in masura in care decid sa fiu. De acum inainte decid sa fiu fericit.
            Daca ma astept la ce-i mai bun, foarte des il voi obtine! Fericirea este o alegere pe care o pot face in orice moment, pretutindeni si in orice loc.
            Orice experiente poate fi “reinterpretata”, asumand o semnificatie pozitiva. De acum inainte voi cauta un aspect pozitiv in oricine si in orice lucru.
            In orice imprejurare dificila sau stresanta, trebuie sa-mi pune trei intrebari care-mi maresc puterea.
            Care este latura pozitiva din aceasta situatie? Sau, care ar putea fi latura pozitiva?
            Ce anume nu este inca perfect?
            Ce pot face pentru a schimba lucrurile in directia dorita, si in acelasi timp sa ma distrez?
            Recunostinta este samanta celor Zece Reguli  ale Fericirii. De acum inainte voi cauta motive pentru care sa fiu recunoscator.
            Doar gandurile mele sunt cele care ma fac fericit sau nefericit, si nu imprejurarile din viata mea. Imi controlez gandurile, deci imi controlez fericirea.


A DOUA REGULA   Puterea Corpului

1.  Exercitiul fizic
            Activitatea fizica nu este necesara doar pentru sanatatea corpului, ci si pentru a pastra o sanatate mentala si emotionala de durata, si exista motive foarte solide care sustin aceasta teorie
            Sfatul pe care lumea il da cel mai des acelora care se simt putin deprimati este sa faca ceva. E un sfat bun; eu folosesc prescurtarea S-F. Salta-ti … Fundul!”
George Bernard Show: ‘Secretul de a fi nefericiti este sa avem timpul sa ne intrebam daca suntem fericiti sau nu.’ In schimb, sa te ridici in picioare si sa faci ceva nu este doar un ajutor pentru a distrage mintea de la propriile probleme; ne schimba perceptia asupra acelorasi probleme si usureaza stresul pe care acestea il creaza.
Miscarea influenteaza sentimentul!
Cand ne miscam corpul, ne modificam starile emotionale. Este bine cunoscut faptul ca aceia care nu practica o activitate fizica regulata dezvolta atrofie musculara, slabiciune, pierdere de calciu in oase, si au dublu ca probabilitate sa moara prematur, fata de aceia care fac miscare in mod obisnuit. In schimb, nu este la fel de cunoscut faptul ca aceia care nu practica un exercitiu fizic regulat au de asemenea tendinta sa devina introvertiti, incordati si hipersensibili, si pe langa asta sufera cu mai multa usurinta de depresie, anxietate si oboseala mentala.
Oamenii de stiinta au descoperit o optima explicatie a acestui fenomen. Exercitiul fizic stimuleaza creierul sa secrete anumite substante chimice si anumiti hormoni: endorfine si encefaline. Este vorba de stimulente naturale care ne pot face sa ne simtim epuizati sau cu ‘moralul ridicat’.
Ce fel de exercitii? Miscari ‘aerobice’.  ‘Aerobic’ inseamna literalmente ‘miscare cu oxigen’ si deci include orice activitate sau sport in care se respira in timpul miscarii, ca inotul, mersul pe bicicleta, mersul vioi pe jos, chiar dansul. Miscarile ne-aerobice, pe de alta parte, sunt miscari fara oxigen, si includ acele activitati in care se retine respiratia, ca alergatul si ridicarea de greutati; acestea nu sunt la fel de benefice pentru emotii si sanatate fizica. Atunci cand facem miscari ne-aerobice corpul nostru, in loc sa arda oxigen, arde glicogen, care este hrana creierului.
Cat timp ? Doar treizeci de minute pe zi, mai mult sau mai putin.
2. Postura: modul in care stam in picioare, asezati si mergem. Daca postura noastra este nefericita (daca de exemplu ne aplecam inainte sau ne indoim pe o parte in loc sa stam drepti si ridicati) sanatatea si emotiiile noastre se vor resimti.
Tehnica funiei - Imaginarea unei funii atasate in crestetul capului si ca cineva deasupra noastra o trage cu blandete in sus.”
Tehnica ancorarii – Evocarea unui moment fericit si asocierea lui cu un gest sau cu o atingere.
3. Alimentatia
Alimentele pe care le introducem in corp ne influenteaza senzatiile. De exemplu, alimentele care contin amidon si zaharuri industriale, precum painea alba, dulciurile si ciocolata, influenteaza nivelul de zahar din sange si pot sa ne faca obositi si iritabili, si este cunoscut faptul ca ceaiul, cafeaua si alcoolul contin stimulente care, ingerate in exces, pot produce depresie. Anumite cercetari au aratat cum, de exemplu, aspartamul, unul dintre indulcitorii artificiali cei mai obisnuiti din lume, folosit in multe alimente si bauturi ‘fara zahar’, este efectiv in masura sa induca depresie clinica la unele persoane.
Conform unor studii medicale rezulta ca rutina, un bioflavonoid continut in hrisca, are un efect benefic asupra undelor cerebrale si poate ajuta pacientii sa se ‘ridice’ din starea de depresie. Dar, fundamental, este important sa se urmeze o dieta nutritiva pe baza de alimente integrale, cu multe fructe si legume proaspete si cereale (ca orez nedecorticat, ovaz, orz, mei si paine si paste integrale), deoarece o alimentatie de acest gen ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange, reduce iritabilitatea si contribuie la diminuarea efectelor stresului.
4. Lumina solara
Unul dintre cele mai neglijate aspecte ale bunastarii emotionale in raport cu necesitatile corpului este lumina solara; depresia cauzata de lipsa luminii solare este de acum o problema medicala recunoscuta: se numeste Tulburare Afectiva Sezoniera. Iata de ce in lunile de iarna se inregistreaza mai multe cazuri de sinucidere

Rezumat: A Doua Regula a Fericirii: corpul

            Miscarea influenteaza sentimentul.
            Exercitiul fizic dimineaza stresul si provocand o reactie chimica ne ajuta sa ne simtim mai bine. Sa practicam o activitate fizica regulata - daca e posibil, zilnic – timp de cel putin treizeci de minute.
            Sentimentele mele imi sunt influentate de postura. O postura decisa creaza o stare de spirit fericita.
            Fericirea poate fi in mod constient suscitata in orice moment folosind o ‘ancora’.
            Alimentele pe care le consumam ne influenteaza starile de spirit. Sa evitam alimentele care induc stari depresive, precum cafeaua, ceaiul, alcoolul, amidonul, zaharurile si aditivii artificiali. Sa mancam multe fructe si zarzavaturi proaspete, cereale integrale si legume.
            Lipsa luminii solare poate cauza depresie. Sa iesim la soare cel putin o ora pe zi, daca e posibil.

A TREIA REGULA   Clipa

‘Singurul loc in care sa traiesti este aici, singurul timp in care sa traiesti este acum!’
 Puterea nu consta in clipa ca atare, ci in a trai clipa

‘Metru cu metru, viata este o galera, centimetru cu centimetru este o sinecura!’
Orice lucru devine usor daca este descompus in mici elemente. Daca traim clipa, nu avem timp pentru regrete sau preocupari, avem doar ceea ce se afla in fata noastra.
Dante a spus: ‘Gandeste ca aceasta zi nu se reactualizeaza niciodata’!
Acelasi lucru se intampla in viata noastra. Rumegam asupra trecutului si ne facem griji pentru viitor: prin urmare, nu acordam pe deplin atentie prezentului. Aceasta atitudine genereaza sentimente de regret pentru ceea ce am facut si anxietate pentru evenimente care inca nu s-au verificat. Daca nu traim clipa, nu putem invinge in jocul Vietii.
            Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa invatam sa apreciem ceea ce avem, iar tot ce avem este aici si acum. Deciziile de azi sunt realitatea de maine. Trebuie sa invatam sa luam lucrurile atunci cand sosesc si sa le lasam sa plece atunci cand se indeparteaza.
Thomas Carlyle: ‘Principala noastra sarcina nu este sa zarim ceea ce abia se intrevede in departare, ci sa facem ceea ce se afla clar la indemana.’ Daca ne concentram asupra viitorului indepartat, riscam sa ne simtim depasiti si deprimati. Multa lume isi petrece propriul timpul facandu-si griji pentru lucruri care nu s-au intamplat niciodata, si care probabil ca nu se vor intampla nicidata.
Filosoful francez Montaigne a scris: ‘Viata mea a fost plina de nenorociri ingrozitoare… dintre care marea majoritate nu s-au verificat niciodata.’ Acesta este unul dintre motivele pentru care multi dintre noi sunt coplesiti de anxietate si de stres: pentru ei, azi este mainele de care se temeau ieri! Trairea momentului nu lasa loc pentru deplangerea trecutului sau pentru  anxietatea fata de viitor. In loc sa ne adresam la ceea ce se afla inaintea sau in urma noastra, sa ne concentram doar asupra a ceea ce avem in fata.
            Iata de ce sa traiesti momentul - sa infrunti cate o clipa odata – este una dintre cele mai bune modalitati de a invinge anxietatea si teama.
            Cea mai mare parte a religiilor adopta aceasta filosofie. Cand Iisus a fost intrebat cum trebuie sa ne rugam, a recitat Tatal Nostru: ‘Painea noastra cea de toate zilele da-ne noua astazi.’ Nu painea de ieri, sau cea de saptamana viitoare, sau cea de anul viitor: doar cea de azi.
            Unul dintre modurile prin care reusim sa supravietuim tragediilor din viata noastra este sa infruntam cate o zi pe rand si, daca aceasta filosofie este in masura sa ne faca sa depasim cele mai teribile momente, incercati sa va imaginati cat de bune poate sa faca momentele frumoase! Iata de ce este scris ca, pentru un intelept, fiecare zi este un nou inceput.

Salutul zorilor:
Priveste aceasta zi!
Pentru ca este viata, viata vietii.
In aceasta scurta clipa
Zace orice adevar si realitate a existentei:
Binecuvantarea cresterii
Gloria actiunii
Splendoarea frumusetii

Pentru ca ieri este doar un vis
Si maine e doar o viziune
Dar un azi bine trait face din orice ieri un vis de fericire
Si din orice maine o viziune de speranta.

Priveste bine, deci, acesta zi!
Acesta este salutul zorilor.          (Kalidasa)

In restul zilei concentrati-va mintea doar la ceea ce faceti in acel moment, in loc sa va ganditi la ceea ce ati facut sau la ceea ce veti face.
Doar traind clipa putem crea viitorul pe care-l dorim. Fiecare clipa ne ofera alegeri care ne vor plasmui destinul. Gandul este germenele actiunii, actiunea creaza o obisnuinta, obisnuintele modeleaza caracterul si caracterul creaza destinul.
            Gandurile pe care le alegem in fiecare moment determina unde vom fi in urmatorul. Iata de ce hotararile si actiunile pe care le intreprindem in oricare clipa ne creaza viitorul. Stand de vorba cu altii, descoperim curand ca prea adesea acestia traiesc in trecut sau in viitor, intr-un alt loc sau intr-un alt timp, in loc sa beneficieze de ceea ce au aici si acum.
            Planificarea este vitala inainte de a intreprinde orice actiune. Dar nu trebuie sa planificam ceva in timp ce facem altceva, sau sa facem altceva in timp ce planificam ceva. Indiferent ce ganditi sau faceti, concentrati-va pe acea activitate, atacand cate o sarcina pe rand. Cand vorbiti cu cineva acordati-i toata atentia; cand munciti, concentrati-va asupra sarcinii pe care o indepliniti in acel moment.
Cand traversati strada, fiti atent la trafic! Odata ce am invatat sa traim clipa, atenuam senzatiile de ingrijorare si depresie, ne imbunatatim prestatiile la lucru, ne facem mai intense relatiile noastre cu altii si in general ne imbogatim viata.   Aceasta este puterea de a trai clipa.

Rezumat   A Treia Regula a Fericirii: clipa

            Fericirea nu se afla in ani sau luni sau saptamani, si nici macar in zile, dar poate fi gasita in orice clipa.
            Beneficiem la maxim de viata noastra numai daca beneficiem la maxim de fiecare clipa.
            Amintirile sunt formate din momente speciale: sa acumulam cat de multe putem.
            Trairea momentului dizolva regretul, invinge anxietatea si reduce stresul.
            Adu-ti aminte ca orice noua zi  este un nou inceput, o noua viata.


A PATRA REGULA       Imaginea de sine

Suntem batrani numai in masura in care credem ca suntem.
Cu varsta vin experienta si intelepciunea.

Pentru ce motiv viata ar trebui sa fie mai putin multumitoare numai pentru ca ai trait-o timp mai indelungat? Cu atat mai mult, ar trebui sa fie mai buna, pentru ca o cunoastem mai bine!
Un om este ceea ce in adancul inimii crede ca este.
            Modul in care ne vedem pe noi insine, parerile noastre despre noi. Unul dintre motivele pentru care atatea persoane traiesc existente atat de nefericite este ca sunt nemultumite de ele insele.
Poate n-o sa credeti, dar acestea, in adancul inimii, in realitate nu se iubesc pe ele insele. Multi dintre noi cresc afectati de un mare numar de complexe; cateodata de natura fizica, precum: ‘Am nasul prea gros,’ sau ‘Sunt urat,’ ‘Sunt prea tanar,’ ‘Sunt prea batran’; cateodata de natura mentala, precum: ‘Nu sunt inteligent ca altii.’ Unii sunt convinsi ca au o personalitate incompleta: ‘N-am deloc simtul umorului’ sau: ‘Sunt plicticos.’ Dar, oricare ar fi motivul, daca nu suntem multumiti de noi insine, cum putem sa traim o viata fericita?”
De unde vin toate aceste opinii negative despre sine? Din experientele noastre de viata. De obicei din copilarie. Imi aduc aminte ca odata un om mi-a zis: ‘Am devenit adult doar pentru a dezvolta modul de exprimare al tatalui meu, atitudinile mamei mele, parerile tatalui meu… si dispretul mamei pentru tata!’
            Imaginile noastre despre noi insine se formeaza in copilarie. Nu stim cine sau ce suntem, sau ce vrem sa fim, dar invatam de la cei care ne inconjoara, aceia care sunt mai in varsta si mai intelepti decat noi si care ar trebui sa ne iubeasca.
Cum este posibil sa te debarasezi de aceste complexe si de aceste pareri negative?
            Buna intrebare !
1. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne punem una dintre cele mai importante interogatii pe care am putea vreodata sa ne-o adresam noua insine: ‘Cine si ce sunt eu? De ce? Pentru ca raspunsul ne va ajuta sa ne apreciem unicitatea noastra individuala. De exemplu, stiati ca, si dupa ce mama si tatal dumneavoastra s-au cunoscut si s-au unit, probabilitatea ca dumneavoastra sa va nasteti era mai mica de una la 300.000 de miliarde? In locul dumneavoastra ar fi putut sa se nasca 300.000 de miliarde de indivizi total diferiti, si totusi, intre aceste nenumarate posibilitati, in final tocmai dumneavoastra ati venit pe lume. Nu numai atat: in intraga istorie a lumii n-a mai existat niciodata o persoana exact la fel ca dumneavoastra, si nici nu va mai fi vreodata alta.
2. A doua intrebare de pus este: ‘Care sunt parerile mele despre mine insumi?” Ganduri ca: ‘Sunt urat sau prost?’ Da.
3. Si, in sfarsit: ‘Cum fac sa stiu cu certitudine ca acele pareri sunt adevarate? Imaginea mea despre mine insumi deriva din ceea ce altcineva a spus sau a facut, sau se bazeaza pe date reale? Vedeti, de cele mai multe ori ne dezvoltam opiniile despre noi insine pornind de la altii. Ceilalti reprezinta pentru noi un fel de oglinda psihologica.    Ati vazut vreodata o imagine adevarata, nedistorsionata a naturii dumneavoastra psihologice? Vedeti, in timp ce avem la dispozitie oglinzi care ne arata corpul, nu posedam nimic care sa ne reveleze psihicul. In schimb, ne bazam pe reactiile altora pentru a descoperi cine suntem in interiorul nostru. Daca altii ne spun ca suntem egoisti, putem sa credem ca suntem intr-adevar. In acelasi mod, daca cineva ne spune ca suntem prosti, putem sa dam crezare si acestei judecati. Ceilalti sunt oglinzile noastre, dar sunt oglinzi strambe: acestia aduc cu sine propriile prejudecati, care distorsioneaza imaginea lor si a noastra despre noi.
            Cea mai mare greseala pe care putem sa o comitem in viata este sa ne bazam pe altii pentru a descoperi cine suntem cu adevarat. Atunci cand un parinte sau un profesor spune unui copil: ‘Esti rau,’ sau ‘Esti egoist,‘ ‘Esti lenes’, ’Esti prost,’ creaza in acel copil o imagine de sine negativa, si falsa. De fapt, copilul poate sa fi zis sau sa fi facut ceva rau, egoist, lenes sau prost, dar era vorba de comportamentul copilului, si nu de copilul insusi. Este o diferenta subtila, dar importanta. Este diferenta dintre a zice: ‘Esti o fetita rea’ si a zice: ‘A fost un lucru rau din partea ta ca ai varsat sucul de fructe pe covor.’ “
Faptul ca dumneavoastra ati comis o greseala stupida, inseamna oare ca sunteti o persoana stupida? Multe persoane confunda comportamentul cu persoana, si, in consecinta, adesea dezvoltam opinii negative despre noi insine care nu sunt neaparat adevarate, dar pe care le caram dupa noi toata viata. Astfel ajungem sa elaboram judecati negative sau sa ne cream complexe. Dar, odata ce le-am creat, cum putem sa ne debarasam de ele?
1. Primul pas consta in a reusi sa identificam originea unor astfel de judecati. Cateodata aceasta constientizare este suficienta ea singura pentru a elimina problema. Totusi, exista opinii atat de inradacinate in psihicul nostru ca indepartarea lor necesita mai mult decat constientizarea originii lor.
2. In aceste cazuri, o solutie este constituita din ‘afirmatiile pozitive’.
O afirmatie este o fraza pe care ne-o adresam noua insine, cu voce tare sau in gand. Un exemplu de afirmatie pozitiva ar putea fi urmatoarea:
‘Sunt o fiinta umana iubitoare, inteligenta, unica si irepetabila’.
Daca auzim ceva repetandu-se de un numar suficient de ori,vom termina prin a-l crede. La urma urmei, aceasta este originea celei mai mari parti dintre parerile noastre: de a le fi auzit repetandu-se de nenumarate ori cand eram copii. Cei din publicitate se servesc incontinuu de aceasta tehnica. Produc o fraza si fac astfel incat sa fie repetata in mod constant de mediile de informare, pana ce in final noi toti o acceptam ca adevarata.
            Pentru a ne asuma controlul asupra vietii noastre, trebuie sa ne asumam controlul asupra opiniilor noastre, si folosirea afirmatiilor este una dintre modalitatile de a obtine acest rezultat.
            De cate ori este necesar sa pronuntam o afirmatie inainte ca subconstientul sa inceapa s-o creada adevarata? Aceasta depinde bineinteles de epoca din care provine opinia negativa careia ne opunem si de frecventa cu care afirmatia este repetata. Este de asemenea util sa pronuntam afirmatia cu sentiment, ca si cum am crede cu adevarat in ceea ce se spune, in loc s-o rostim cu voce monotona si lipsita de entuziasm.  Eu recomand sa punem la proba o afirmatie repetand-o cel putin de trei ori pe zi: dimineata, la amiaza si seara. Daca dorim, putem si s-o scriem pe o foaie de hartie si s-o citim ori de cate ori avem ocazia.
3. O alta tehnica utila pentru schimbarea imaginii de sine este sa actionam ca opusul persoanei care credem ca suntem. De exemplu, daca credem ca nu suntem atragatori, trebuie sa ne comportam ca si cum am fi; daca insa credem ca nu avem incredere in noi insine, trebuie sa actionam ca persoane sigure pe ele.
4. O alta modalitate de a ne imbunatati imaginea de sine este sa cautam in mod activ aspectele pozitive ale caracterului nostru.
Este destul sa te intrebi in mod constient: ‘Ce anume imi place la mine?’ sau: ‘Ce anume sunt in stare sa fac bine?’ “
Una dintre cele mai minunate calitati ale mintii umane este ca ea cauta intotdeauna un raspuns la orice intrebare si, chiar atunci cand un asemenea raspuns nu exista, adesea va inventa unul. De cele mai multe ori, ne punem intrebari negative: ‘De ce nu sunt atragator?’, ‘De ce sunt atat de prost?’, ‘De ce nu reusesc sa-mi gasesc de lucru?’ Creierul nostru va nascoci intodeauna un raspuns la orice intrebare ii punem cu privire la noi insine: ‘De ce ai nasul gros?’, “De ce te-ai nascut cu putin creier?’, ‘De ce nu esti istet ca altii?’ Toate prostii, bineinteles, dar mintea gaseste intotdeauna raspunsuri!
            Cand ne punem intrebari pozitive, vom ajunge la raspunsuri la fel de pozitive. Si, chiar daca ne e greu sa gasim ceva care sa ne placa la noi, incercam sa reformulam intrebarea: ‘Daca ar exista vreo latura pozitiva in persoana mea, care ar fi aceasta?’ Aceasta interogatie ne obliga sa elaboram un raspuns pozitiv. Alte intrebari excelente care ne vor schimba sentimentele pe care le nutrim fata de noi sunt: ‘Care sunt punctele mele forte?’, ‘Ce stiu sa fac bine?’, ‘In ce domeniu pot sa-mi aduc o contributie utila?’
            Afirmatiile, sa actionezi ca si cum, si sa-ti pui intrebari pozitive sunt metode simple si eficiente pentru a incepe sa ne modificam sentimentele fata de noi insine.
Pe langa asta, trebuie sa incetam sa acceptam pareri false bazate pe reactiile altora.
Trebuie sa ne amintim mereu ca, desi ceilalti sunt oglinzile noastre, este vorba de oglinzi care redau o imagine falsa, alterata de prejudecati.
            Tineti minte asta: nu e nevoie de talent, inteligenta sau caracter pentru a-i critica pe ceilalti. Numai Dumnezeu poate crea o floare, dar orice copil neghiob este in stare s-o faca bucatele! Atunci cand ceilalti sunt ostili sau nepoliticosi, cand spun lucruri nemiloase sau rautati, invariabil este vorba despre o imagine reflectata a spiritului lor chinuit si nu despre o imagine a noastra reflectata. Asadar, nu trebuie sa dam ascultare nimanui care incearca sa ne spuna cine sau ce suntem (doar daca, bineinteles, nu este vorba de judecati pozitive).
Odata am citit ca cel mai important scop al existentei noastre este sa ne cunoastem pe noi insine, pentru ca doar atunci suntem cu adevarat liberi: liberi de limitele si de restrictiile pe care altii vor sa ni le impuna, si liberi sa traim asa cum trebuie sa traim… in fericire.

Rezumat A Patra Regula a Fericirii: imaginea de sine

            Sta scris: “Un om este ceea ce in adancul inimii crede ca este.” Suntem ceea ce gandim. Daca ma simt nemultumit de mine insumi, voi fi nemultumit de viata mea. Asadar, pentru a trai o existenta fericita, trebuie mai intai sa invat sa ma iubesc pe mine.
            Fiecare dintre noi este special. Fiecare dintre noi este un invingator, pentru ca fiecare dintre noi a venit pe lume dezmintind un pronostic nefavorabil de unul la 300.000 de miliarde.
            Ceilalti sunt oglinzile noastre, dar sunt oglinzi distorsionate.
            Pentru a-mi invinge complexele si parerile negative pe care le nutresc fata de mine si pentru a-mi crea o imagine pozitiva despre mine insumi, trebuie: Mai intai sa descopar de unde vin astfel de pareri si daca sunt adevarate (si daca sunt, e necesar sa le schimb).
            In fiecare zi, sa formulez afirmatii pozitive care descriu tipul de persoana care as vrea sa fiu.
            Sa ma comport ca si cum as fi deja acea persoana.
            Sa ma intreb care sunt laturile personalitatii mele pe care le iubesc si le respect.

A CINCEA  REGULA

Scopurile

“Puterea scopurilor.”

Teluri. Ambitii. Lucruri pentru care sa lupti. Scopurile confera vietii noastre o tinta si o semnificatie. Desigur, putem exista si fara ele, dar pentru a trai cu adevarat, pentru a trai o existenta fericita, avem nevoie de un scop. ‘Fara teluri,’ a scris marele amiral Byrd, ‘zilele s-ar termina in maniera in care se sfarsesc zilele ca acelea, in dezintegrarea sufletului’. V-ati intrebat vreodata de ce multi barbati si femei isi pierd sanatatea si mor la doar cativa ani dupa ce au  iesit la pensie? V-ati intrebat vreodata de ce atatea personaje bogate si celebre sfarsesc prin a deveni drogate sau alcoolice?”
Unul dintre motive, este ca, pur si simplu acestia simt ca propria existenta este lipsita de teluri. Viata nu are nicio semnificatie in ochii lor. Multe lume isi face o idee gresita despre ce constituie fericirea. Fericirea nu vine prin automultumire, ci prin fidelitatea fata de un scop demn de a fi atins.’ Exigenta fundamentala a spiritului uman este este necesitatea unui sens in viata, si tocmai asta este ceea ce scopurile ne permit sa realizam.
            Scopurile creaza tinta si sensul. Datorita scopurilor, stim incotro ne indreptam, suntem condusi spre un obiectiv. Fara ele, viata nu are semnificatie si terminam prin a o lua razna fara sa construim nimic. Aceasta se intampla pentru ca motivatiile noastre de baza sunt doar doua: placerea sau durerea. Scopurile concentreaza mintea asupra placerii, in timp ce lipsa lor permite intelectului sa se focalizeze exclusiv pe evitarea durerii. Scopurile pot chiar sa faca durerea mai suportabila.
Unul dintre secretele care ne permit sa supravietuim in cele mai grele momente ale vietii noastre este acelasi cu cel care ne permite s-o traim din plin in momentele cele mai bune. Si acest secret este: scopurile.
Pentru ca noi nu extragem energie numai din hrana, ci si din entuziasm, si entuziasmul este generat de faptul de a avea scopuri, obiective la care sa tintesti, teluri a caror realizare sa o astepti cu nerabdare. Multe persoane sunt nefericite pentru ca simt ca propria lor viata nu are nicio semnificatie, niciun scop. Nu au nimic pentru care sa se scoale din pat dimineata, nicio tinta care sa-i inspire, nu au visuri. Merg in deriva prin viata, fara o directie precisa.

Tehnica balansoarului

Este o tehnica foarte simpla, in care subiectul isi imagineaza ca se afla de-acum la sfarsitul vietii sale si ca sta asezat intr-un balansoar, cu intentia sa reflecteze asupra modului cum a trait si asupra a ceea ce a realizat. Ce anume ar dori sa-si aminteasca? Ce anume ar vrea sa fi facut? Ce locuri ar fi vrut sa viziteze? De ce natura ar fi vrut sa fie relatiile sale cu ceilalti? Si, mai ales, cand vine momentul sa se aseze pe balansoar, ce tip de persoana ar fi vrut sa devina?
Aceasta tehnica ne ajuta sa cream scopuri pe termen lung. Prin urmare, eu si pacientii mei ne concentram asupra unor obiective din ce in ce mai apropiate: de atins intr-un interval de zece sau de cinci ani, de un an, de sase luni, de o luna si chiar de o zi. In sfarsit, recomand pacientilor mei sa noteze toate aceste scopuri si sa le reciteasca in fiecare dimineata la sculare. In acest fel, ai mereu o motivatie pozitiva pentru a te ridica din pat si de a incepe ziua cu o stare de spirit de entuziasm si vioiciune.
O alta idee buna este sa-ti recitesti propriile scopuri de mai multe ori in decursul zilei si seara inainte de culcare, pentru a le mentine bine intiparite in minte.
            Ce se intampla daca ma razgandesc si ma hotarasc sa abandonez unul dintre scopuri?
            E o intrebare buna. Prioritatile si valorile noastre se schimba cu trecerea timpului, si in consecinta ne modificam si scopurile. Iata de ce tehnmica balansoarului ar trebui repetata periodic, cel putin o data pe an. In acest fel ne stabilim mereu scopuri care sa ne implice profund, si asta creaza semnificatia si tinta catre care tinde viata noastra, oferindu-ne motivatia adecvata pentru a o trai cu entuziasm.
            Scopurile pun bazele fericirii nostre. Adesea oamenii cred ca luxul si comoditatile sunt principalele conditii ale fericirii, dar tot ceea ce ne trebuie pentru a ne simti cu adevarat fericiti este ceva care sa ne inspire entuziasm. Aceasta este una dintre cele mai importante Reguli ale Fericirii: nu poate exista bucurie durabila intr-o viata lispita de obiective si semnificatie. Aceasta este puterea scopurilor.

Rezumat A Cincea Regula a Fericirii: scopurile

            Scopurile confera vietii noastre o tinta si o semnificatie.
            Datorita scopurilor, ne concentram pe atingerea placerii, in loc sa ne limitam sa evitam durerea.
            Scopurile ne ofera un motiv sa ne ridicam din pat dimineata.
            Scopurile ne fac mai usoare momentele dificile si mai placute momentele frumoase.
            Tehnica balansoarului ne ajuta sa ne definim atat scopurile de atins pe durata intregii vieti, cat si cele imediate, pe termen scurt. Sa ne notam obiectivele proprii si sa le recitim:
            dimineata, la sculare;
            de mai multe ori in cursul zilei;
            seara, inainte de culcare.
            Sa ne aducem aminte sa repetam tehnica balansoarului cel putin de doua ori pe an, pentru a ne asigura ca obiectivele prestabilite sunt inca cele realmente dorite.

A SASEA REGULA

Umorul

            Poate parea absurd, la prima vedere, sa crezi ca daca nu dai o importanta excesiva proprilor necazuri, sau daca razi de ele, ar putea sa te ajute, dar pe termen lung iti dai seama ca e vorba in realitate de una dintre cele mai bune modalitati de a depasi marea majoritate a situatiilor stresante si de a crea fericirea.Nu e usor sa fii fericit daca nu razi niciodata!
            Rasul este un produs al fericirii. Dar este de asemenea un act care produce fericirea. Vedeti, rasul - la fel ca zambetul - face ca in creierul nostru sa se elibereze substante chimice care creaza un sentiment de euforie. De fapt, cercetatorii au demonstrat ca, atunci cand radem, hormonii stresului continuti in sange - adrenalina si cortizonul - se micsoreaza si, in consecinta, ne simtim realmente mai putin nelinistiti si ingrijorati.
            Oamenii nu devin deprimati pentru ca rad prea mult. Dar multi indivizi folosesc instinctiv puterea rasului si a umorului ca un ajutor pentru a face fata tristetii. Aduceti-va aminte ca umorul este numai una dintre cele Zece Reguli ale Fericirii. Trebuie sa le integram pe toate in viata noastra daca vrem sa cream o fericire de durata. A incerca sa fii fericit servindu-te numai de puterea umorului este la fel de zadarnic ca si cum ai intentiona sa te mentii in stare buna de sanatate doar cu exercitiul fizic, fara sa dai atentie la dieta, la odihna, la stres si la toti ceilalti factori care ne influenteaza starea de bine.
Pe langa aceasta, s-a demonstrat ca rasul ne imbunatateste capacitatea de concentrare si ne mareste enorm abilitatea de a rezolva probleme de natura intelectuala

Secretul este sa gasesti  ceva de care sa razi. Totul depinde de mintea noastra. Noi ne alegem gandurile, alegem asupra carui lucru sa ne focalizam atentia. In loc sa ne concentram pe ‘Care este latura groaznica a acestei situatii?’ putem la fel de usor sa ne intrebam: ‘Care este latura comica a acestei situatii?’ sau ‘Care ar putea fi latura comica?’ In general orice eveniment prezinta intotdeauna un aspect umoristic, de care se poate rade: e vorba doar sa-l gasesti. Si daca nu e nimic distractiv in acea imprejurare particulara, e nevoie sa gasim altceva care sa fie, pentru ca daca reusesti sa razi des inseamna ca ai castigat jumatate din batalie.”
Nu de toate evenimentele se poate rade, dar in marea majoritate a cazurilor se poate. Chestiunea e: reusim sa vedem latura comica numai daca o cautam.

Formulei antistres in doua faze.
Faza 1. Nu-ti face griji pentru lucrurile marunte.
Faza 2.  Aminteste-ti ca marea majoritate a lucrurilor din viata sunt marunte!

Daca as putea sa-mi traiesc viata din nou, as incerca sa fac mai multe greseli de data aceasta. Nu as mai fi atat de perfecta. M-as relaxa mai mult. M-as elibera. As fi mai proasta decat am fost in timpul acestui drum. De fapt, sunt putine lucrurile pe care le iau in serios. As fi mai nebuna. As fi mai putin obsedata de curatenie. As culege mai multe oportunitati, as calatori mai mult, as escalada mai multi munti, as traversa inot mai multe rauri, as vizita mai multe locuri in care nu am mai fost. As manca mai multa inghetata si mai putina fasole. As avea mai multe probleme reale, dar mai putine probleme imaginare! Vezi, eram una dintre acele persoane care traiesc inconjurate de precautiuni, intr-o maniera sanatoasa si inteleapta, ora dupa ora si zi dupa zi. Oh, am avut si eu momentele mele de nebunie si, daca as putea s-o iau iar de la capat, as avea si mai multe, clipa dupa clipa.
            Am fost una dintre acele persoane care nu merg nicaieri fara un termometru, o sticla de apa calda, un fular, un impermeabil si o parasuta. Daca as putea sa incep iar de la capat, de data aceasta as calatori mai usoara.
            Daca as putea s-o iau de la capat, as incepe sa ma invart in picioarele goale mai devreme primavara si as inceta mai tarziu toamna. As urca pe mai multi calusei, as privi mai multe rasarituri, si m-as juca mai mult cu copiii, daca as putea sa-mi traiesc din nou viata.
            Dar, vezi, nu pot.

Rezumat A Sasea Regula a Fericirii: umorul

            Umorul usureaza stresul si creaza fericirea.
            Rasul ne imbunatateste capacitatea de concentrare si ne mareste abilitatea de a rezolva probleme.
            In oricare experienta, daca se cauta o latura comica, foarte des se gaseste una.
            In loc de a ne intreba: “Care este latura ingrozitoare a acestei situatii?” sa ne intrebam: “Care este latura sa comica?” sau “Care ar putea sa fie?”
            Sa recurgem mereu la formula antistres in doua faze:
            Nu-ti face griji pentru lucrurile marunte;
            Aminteste-ti: marea majoritate a lucrurilor sunt marunte!

A SAPTEA REGULA

Iertarea

            Din ce motiv sa urasti pe cineva doar pentru ca a comis o greseala? Cu totii facem greseli o data sau alta in decursul vietii noastre. Daca ajungem sa-i uram pe toti cei care gresesc, vom termina prin a uri intreaga lume… inclusiv pe noi insine.
Cei care nu iarta nu vor fi niciodata fericiti.
Daca Dumnezeu ar ierta in functie de dimensiunea greselii, Raiul ar fi un loc foarte solitar.

Este timpul sa iert si sa ma eliberez de trecut.

Multi sustin ca timpul vindeca ranile, dar nu e adevarat. E adevarat ca furia si amaraciunea de obicei se atenueaza cu trecerea anilor, dar, daca nu suntem pregatiti sa iertam, acestea nu vor parasi niciodata sufletul nostru. Nu, cheia iertarii nu sta in trecerea timpului, ci in intelegere. Indienii Sioux au o rugaciune foarte frumoasa:

O, Mare Spirit, fa ca eu sa nu critic sau sa judec niciodata un om, inainte de a merge doua saptamani in mocasinii lui.              

Sa gresesti este omenesc, sa ierti este divin!
 Dar, daca faci efortul sa privesti lucrurile din punctul de vedere al celuilalt, te poate ajuta. Si pe langa asta, considerati ce se intampla daca nu reusim sa iertam. Cine sufera? Cine se alege cu un ulcer la stomac si cu hipertensiune? Noi!
Biblia zice: ‘Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte’. dar, Biblia zice de asemenea: ‘Intoarce si celalalt obraz’ si ‘Lasa razbunarea in seama lui Dumnezeu.’ Daca am incerca sa ne razbunam de fiecare data cand suferim o nedreptate, dupa cum a zis odata Mahatma Gandhi, ‘Lumea intreaga ar sfarsi prin a deveni oarba si prin a-si pierde toti dintii.’ Razbunarea nu poate aduce pacea, poate doar sa genereze alta razbunare. Este un ciclu fara sfarsit.
            Daca inima noastra e plina de ranchiuna, nu poate fi loc pentru iubire si fericire. Iertarea ne elibereaza sufletul de ranchiuna si creaza in el spatiul care permite iubirii sa intre.
            Cand ierti si nu uiti, nu se poate numi iertare. Iertarea este sa stergi totul cu buretele, anulandu-l complet. Si sa te eliberezi de furie si condamnare, asa cum te eliberezi de o piatra grea. Daca vom continua sa caram bolovanul, greutatea lui ne va apleca pana la pamant; sa-l lasam sa plece, si nu va mai avea nicio putere asupra noastra: vom fi liberi. Iata de ce Confucius a spus: ‘Sa fim jigniti sau furati nu inseamna nimic, numai daca nu continuam sa ne aducem aminte.
            Toate religiile lumii vorbesc de iertare. Cum ne putem astepta ca Dumnezeu sa ne ierte, daca noi nu reusim sa iertam pe altii? Un om care nu iarta isi da foc la podul peste care va trebui el insusi sa treaca, pentru ca noi toti, mai devreme sau mai tarziu, vom avea nevoie sa fim iertati.
            Dar de cate ori poate fi iertat cineva?
            De cate ori ne greseste. Trebuie sa ne amintim mereu ca, daca nu iertam, noi suntem singurii care avem de suferit, pentru ca noi suntem cei care caram greutatea ranchiunei, a furiei si a resentimentului. Iertarea ne elibereaza de aceasta suferinta. Iata de ce importanta sa este atat de vitala, daca vrem sa fim fericiti. Numai eliberandu-ne de judecati de condamnare si de reclamari vom putea fi liberi sa experimentam bucuria si fericirea. Eu cred ca, in timp, toti oamenii vor da socoteala pentru faptele lor rele, in aceasta viata sau in alta. Daca exista o lege in acest univers, este legea cauzei si efectului, sau, dupa cum se spune: Culegem ceea ce am semanat, adica actiunile noastre se intorc la noi. Daca credem asta, nu mai e nevoie sa ne tinem agatati cu unghiile de furie, amaraciune sau ranchiuna. Bineinteles, nu pot sa stiu cu certitudine daca universul functioneaza intr-adevar in acest fel - m-as putea insela - dar aleg sa cred ca asa e, si asta ma face mai fericit.
Stiti care este persoana cel mai greu de iertat, persoana pentru care este cel mai anevoios sa simtim compasiune? Noi insine.
De fiecare data cand comitem o greseala sau facem o actiune de care ne pare rau mai tarziu. Trebuie sa ne amintim ca, in marea majoritate a cazurilor, noi toti facem ce putem mai bine. Suntem fiinte umane, si fiintele umane gresesc. Cu totii facem uneori acte de care ne este rusine sau care ne pun in incurcatura, si pe care am dori sa le schimbam.
Din cand in cand, am face mai bine sa stam deoparte si sa ne vedem pe noi insine ca si cum inca am fi copii. Trebuie sa fim binevoitori cu copilul care exista in noi. Cum putem sa fim fericiti daca nu ne iubim si nu ne respectam pe noi insine? Daca Dumnezeu poate sa ne ierte, atunci si noi putem face la fel.
Omul intelept cade de sapte ori pe zi si de sapte ori se ridica.

Rezumat A Saptea Regula a Fericirii: iertarea

            Iertarea este cheia are deschide poarta fericirii.
            Nu putem fi fericiti daca purtam in suflet sentimente de ura sau de resentiment. Trebuie sa ne amintim ca doar noi avem de suferit din cauza amaraciunii noastre.
            Greselile si esecurile sunt lectii de viata. Trebuie sa ne iertam pe noi insine si pe ceilalti.
            Sa ne amintim de rugaciunea indienilor Sioux:
            “O, Mare Spirit, fa ca eu sa nu critic sau sa judec niciodata un om inainte de a umbla doua saptamani in mocasinii sai.”




A OPTA REGULA

Sa daruiesti

Ce avantaj obtine un om daca cucereste lumea intreaga dar isi pierde sufletul?
            Este incredibil sa te gandesti ca lucrul pe care-l dorim cu cea mai mare ardoare in viata – fericirea – este de asemenea acela pe care-l putem obtine cel mai usor… daruind-o altora. Este una dintre cele mai extraordinare legi ale Naturii: cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult. Este ca si cum ai semana: pentru fiecare samanta pe care o plantam, vom obtine mii
Putem obtine fericirea daruind-o. Atunci cand daruim bucurie altora, imediat o si primim. E ca parfumul. Nu putem sa-l stropim pe altii fara ca unele picaturi sa nu cada si pe noi. Ganditi-va la zambet: daca zambim cuiva, invariabil acesta ne zambeste la randul sau. Vedeti, fericirea este ca un boomerang: cu cat mai mult o dam la altii, cu atat mai mult se intoarce la noi.
In fond fiintele umane nu sunt egoiste prin natura lor. Suntem dispusi sa facem pentru altii mult mai mult decat am face pentru noi insine. Marea majoritate a parintilor, de exemplu, si-ar sacrifica de buna voie propria bunastare pentru binele copiilor.
Dedicandu-ne altora nu ne limitam la a ne distrage mintea de la problemele noastre. Pentru mine aceasta este cea mai importanta Regula a Fericirii: tot ce trebuie sa facem pentru a aduce fericirea si bucuria in viata noastra este sa le daruim celor din jur.

Rezumat A Opta Regula a Fericirii: sa daruiesti

            Fericirea nu se afla in a poseda sau in a obtine pentru noi insine, ci in a darui si in a-i ajuta pe ceilalti.
            Cu cat mai multa bucurie si fericire daruim celorlalti, cu atat mai multa primim.
            In fiecare zi pot sa-mi creez fericirea in viata cautand oportunitati pentru a raspandi bucuria.

A NOUA REGULA

Relatiile

Relatii de prietenie, neconditionate. Fara relatii, viata e pustie. La urma urmei, existenta noastra ar trebui sa fie o sarbatoare, si nu e prea distractiv sa sarbatorim singuri, nu credeti? Fiintele umane sunt creaturi sociale. Avem nevoie sa vorbim, sa comunicam, sa ne simtim doriti si acceptati, sa stim ca ceilalti au nevoie de noi. Cu totii avem nevoie unii de altii. Sta scris chiar si in Biblie: ‘Nu e bine ca omul sa fie singur.’
Calitatea vietii noastre este calitatea relatiilor noastre

Fericirea se naste in primul rand din relatia noastra cu noi insine, dar si din prietenia si iubirea care caracterizeaza relatiile noastre cu altii. La urma urmei, ce placere se poate simti daca faci lucrurile numai de unul singur?
Atunci cand ne tinem gandurile pentru noi, avem tendinta sa devenim mai nelinistiti, ingrijorati, deprimati sau nefericiti. Daca nu comunicam problemele noastre si altora, ajungem cu usurinta sa le umflam peste dimensiunile lor reale, si acestea par sa se inrautateasca treptat, pana ce incepem sa ne simtim coplesiti si neputinciosi. Vechea zicala: ‘Doua capete fac mai mult decat unul’ este absolut adevarata, nu numai pentru ca astfel se dubleaza capacitatea de rationament dedicata cautarii unei solutii, ci si pentru ca procesul de impartasire a dificultatilor, a nelinistilor si a grijilor contribuie adesea la atenuarea lor.
            Relatiile ne imbogatesc viata. Daca impartasim o bucurie, o multiplicam, dar daca impartasim o problema, o injumatatim. Lordul Byron, poetul englez, a exprimat astfel acest concept:

Cine va reusi sa cucereasca bucuria
Va trebui s-o distribuie si altora
Fericirea este o nastere gemelara.

Trecutul nu este viitorul
Inseamna ca daca ceva s-a intamplat ieri nu trebuie neaparat sa se intample si maine. Faptul ca ati avut probleme in relatiile cu altii in trecut, nu inseamna ca trebuie sa continuati sa le aveti si in viitor. Daca nu cumva poate sa insemne pur si simplu ca in trecut ati abordat chestiunea in mod gresit.
Cand intalniti o persoana noua, va simtiti mai confortabil daca aceasta va priveste in ochi, sau daca evita sa va intalneasca privirea? Daca va priveste in ochi. Si gasiti mai placut pe cineva care are o strangere de mana ferma, sau pe cineva care va da impresia ca atingeti o molusca umeda? O strangere de mana ferma, bineinteles. Si preferati o persoana care vorbeste numai despre ea, sau o persoana care se arata interesata si de dumneavoastra? Dar cand dumneavoastra intalniti pe cineva pentru prima data, incercati in mod constient sa va comportati astfel? Ati fi surprins sa descoperiti cata lume nu o face, si apoi se intreaba cum de nu reuseste sa stabileasca relatii multumitoare.
            Daca vrem sa ne pastram prieteniile, trebuie sa invatam sa-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt si sa inchidem un ochi la cele pe care le consideram lipsurile lor, concentrandu-ne in schimb pe trasaturile lor pozitive sau demne de admiratie. Trebuie sa fim dispusi sa-i iertam cand comit greseli, in acelasi fel in care si noi am vrea ca ei sa ni le ierte pe ale noastre.
Iertarea este foarte importanta in cucerirea fericirii pentru ca fara ea vom ajunge sa ne trezim singuri si plini de amaraciune. Atunci cand dam valoare relatiilor noastre, in mod automat ii tratam pe ceilalti intr-o maniera diferita. Si, cand ii tratam bine pe ceilalti, si ei vor tinde sa faca la fel.
             Reusiti sa va imaginati cum s-ar schimba raporturile dumneavoastra cu prietenii, colegii de munca, familia si chiar necunoscutii, daca i-ati trata pe toti cei pe care-i intalniti ca si cum ar fi ultima oara ca ii vedeti?
Multa lume  pur si simplu nu da valoare propriilor relatii. Unii aleg sa puna banii si posesia de bunuri materiale inaintea relatiilor cu ceilalti. Ati fi surprins sa aflati cati frati, surori, parinti si copii sunt gata sa se certe si sa rupa definitiv contactele din cauza banilor. Acestia isi sacrifica relatiile cele mai profunde si in acest fel, fara sa-si dea seama, isi sacrifica, de asemenea, si propria fericire.


Rezumat A Noua Regula a Fericirii: relatiile

            Calitatea vietii mele este calitatea relatiilor mele.
            Niciun om nu este o insula. Toti avem nevoie de relatii cu ceilalti.
            Relatiile apropiate fac mai bune momentele frumoase si mai usor de suportat momentele grele. O bucuria impartita este o bucurie dublata, dar o problema impartita este o problema injumatatita.
            Trateaza pe oricine intalnesti gandindu-te ca poate nu-l vei mai revedea vreodata.

A ZECEA REGULA

Credinta

Principiul celui de-al doisprezecelea ceas
Asa cum adesea noaptea se face mai rece si intunecata cu putin inaintea zorilor, in acelasi fel, tocmai cand situatia pare intr-adevar trista si fara speranta, deseori experimentam o intorsatura dramatica spre mai bine, si se intampla un miracol.

Atitudinile si parerile noastre sunt cele care ne determina sentimentele, si nu imprejurarile.
La unele popoare se crede ca existenta noastra a inceput cu mult timp inainte de nasterea noastra in aceasta lume. Scurta noastra viata pe acest pamant este doar o scoala de invatare, care ne permite sa obtinem diploma cand suntem pregatiti. Prin urmare, cand cineva moare, spiritul sau isi continua calatoria. Toate marile religii au in comun credinta ca, desi corpul moare, spiritul continua sa traiasca si ca, intr-un alt loc si intr-un alt timp, ne vom alatura dragilor nostri. Si Biblia descrie moartea ca un ‘somn’ din care, intr-o zi, ne vom trezi.
Exista o straveche credinta
Ca peste tarmuri falnice
Peste sfera durerii
Prietenii se vor revedea.

Daca noi credem ca moartea este o despartire completa si definitiva, atunci impactul sau poate fi devastator. Dar daca noi credem ca despartirea e doar temporara, si ca sufletul continua sa traiasca, atunci moartea devine mai putin dureros de suportat.
Si totusi, in unele religii orientale, moartea este considerata un eveniment de bucurie, pentru ca se crede ca sufletul defunctului se intoarce la adevaratul sau lacas, la un nivel de constiinta mai inalt.
Suntem artizanii starilor noastre de spirit.
Ce are de-a face credinta cu fericirea?
            “Cu totii avem nevoie de o anumita doza de credinta, chiar si numai pentru a supravietui, si cu atat mai mult pentru a fi fericiti.
Reusiti sa va imaginati cat de multa credinta va va fi necesara pentru a trai, daca nu vreti sa va petreceti zilele in neliniste si frica?
Si exista o credinta de care avem nevoie mai mult decat orice altceva pe lume. Credinta in Dumnezeu, intr-o Putere Superioara, intr-o Forta Universala. Nu conteaza cum o numim.
            Ceea ce vreau sa subliniez este ca, in absenta credintei, e dificil sa ajungem la o fericire de durata. Credinta este fundamentul fericirii. Ganditi-va la parabola celor doi oameni care isi construiesc o casa. Primul o cladeste pe o stanca, al doilea o cladeste pe nisip. Atata timp cat vantul e favorabil, ambii vor fi fericiti, dar, de indata ce vine o furtuna, omul care si-a construit casa pe nisip va fi distrus. Credinta este stanca pe care este construita fericirea durabila: ea triumfa asupra oricarei adversitati, si insufla speranta si curajul in cei care o cultiva.
            William James scria: ‘Credinta este una dintre fortele care permit oamenilor sa traiasca si absenta sa totala duce la ruina.’
            Mahatma Gandhi a scris: ‘Fara credinta, as fi innebunit de mult timp.’ Fara credinta intr-o Putere Superioara, existenta este grevata de indoiala, de ingrijorare, de neliniste si de frica. Anumite studii psihologice au demonstrat ca cei care sunt animati de o profunda credinta religioasa sunt mai putin predispusi la depresie si la toate tulburarile legate de stres, si reusesc sa-si infrunte mai bine pierderile.

Omul modern in cautarea sufletului, Carl Jung:

            Printre toti pacientii mei care se aflau in a doua jumatate a vietii -   adica cei care trecusera de treizeci si cinci de ani -  n-am intalnit nici macar unul, a carui problema, in ultima analiza, sa nu consiste in elaborarea unei viziuni religioase asupra vietii. Pot sa afirm cu certitudine ca fiecare dintre ei s-a imbolnavit pentru ca pierduse ceea ce religiile din orice epoca au dat propriilor credinciosi, si ca nimeni dintre ei nu v-a vindecat cu adevarat pana ce nu si-a recucerit propria viziune religioasa.

In intreaga Natura vedem in actiune un incredibil grad de organizare si precizie.
            Daca exista un Dumnezeu, de ce atunci exista atata nefericire in lume? Se intreaba unii.
            Fiecare dintre noi este responsabil pentru propria fericire. Deci, daca suntem nefericiti, este din cauza gandurilor si actiunilor noastre. Nu este opera lui Dumnezeu. Pentru mine, aceasta este cea mai minunata lectie continuta in cele Zece Reguli ale Fericirii: exista o singura persoana care ne poate face fericiti sau nefericiti, si acea persoana suntem noi.

In ultima analiza, credinta este ceva la care fiecare dintre noi trebuie sa ajunga singur. Dar eu cred cu tarie ca, daca vom cauta adevarul, pana la urma il vom gasi. Si cateodata, tocmai cand ne simtim mai derutati si pierduti, se intampla ceva care ne atinge sufletul. Un mic miracol.

Rezumat  A Zecea Regula a Fericirii: credinta

            Credinta este fundamentul fericirii.
            Fara credinta, nu exista fericire durabila.
            Credinta creaza incredere, aduce pacea in lume si elibereaza sufletul de indoiala, de ingrijorare, de neliniste si de frica.