STIINTELE
VIETII IMPREUNA
pentru
SANATATEA, BINELE
SI DESAVARSIREA OMULUI
Stiintele
Cunoasterii (Teologia,Psihologia,Bilogia), Educatiei, si Comportamentului pentru
o noua Con-stiinta
În secolul XX vieţile noastre au fost
revolutionate de
lucruri,
cum ar fi automobile, avioane,
calculator personal, şi de planificare familială.
In 1908 Modelul T a lui Henry Ford
nu a fost doar o alta masina, a produs o revolutie a economiei mondiale de
trilioane de dolari, care în urmatorii 100 ani a adus 500 de milioane de automobile pe şosea,
care necesită auxiliare în industriile petroliere, constructii rutiere,
anvelope, restaurante fast-food?
In 1981 noul calculator personal IBM PC, a nascut o surprinzatoare mega-industrie.
Creştere a fost atât de rapida incat ,in SUA,
calculatorul personal depasit
vanzarile de automobile în doar 10 de
ani.
În
economiile noastre moderne, schimbările care aveau loc in trecut in 100 de ani sau mai mult, acum o să aibă loc în
10 ani sau mai puţin.
Descoperirile au adus cu ele schimbari spectaculoase au dat naşterea la imperii a bunastarii individuale cu facilitati personale si sociale fără precedent dar si cu o seama de pericole si probleme majore pentru planeta si locuitorii ei.
Descoperirile au adus cu ele schimbari spectaculoase au dat naşterea la imperii a bunastarii individuale cu facilitati personale si sociale fără precedent dar si cu o seama de pericole si probleme majore pentru planeta si locuitorii ei.
Omul
face tot mai greu fata provocarilor schimbarii societatii actuale. Are nevoie
de puncte noi de reper pentru o schimbare reala
Sănătatea a devenit cea mai
Preţioasă Resursă pentru continuarea existentei pe Planeta
In Mesajul
domniei sale Dr. Margaret Chan, Director General al Organizatiei Mondiale a
Sanatatii (OMS)precizeaza:
Schimbarile
climatice constituie una din cele mai mari provocari a
timpurilor noastre, deooarece vor afecta profund si grav citiva din cei mai
importanti determinanti ai sanatatii: alimentele, aerul si apa.
Incepand din anul 2008 OMS se concentreaza pe nevoia de a
proteja oamenii impotriva efectelor negative grave provocate de schimbarile
climatice mari si in continua crestere. Valurile de caldura, furtunile,
inundatiile si seceta ucid zeci de mii de oameni anual. Afectiuni sensibile la schimbarile climatice
precum diareea, malaria si malnutritia provoaca mai mult de 3 milioane decese
anual. Aceste cifere insa nu reflecta in adevarata amplitudine impactul
devastator indirect al schimbarilor climatice asupra sanatatii si vietii
oamenilor prin efectul acestora asupra productiei vegetale si animale, precum
si asupra rezervelor de apa potabila in mari regiuni sarace ale lumii, reducaind
succesele de pina acum in lupta impotriva imbolnavirilor a celor saraci, marind
si mai mult prapastia in calitatea vietii si sanatate oamenilor din tarile cele
mai bogate si cele mai sarace. Acest lucru este incorect si inacceptabil.
Promovarea
eficace a sănătăţii, in vederea prevenirii
imbolnavirilor, reprezintă o investiţie în dezvoltarea socială şi economică
viitoare, în timp ce costul tratării îmbolnăvirilor (şi costurile sociale
aferente) reprezintă o mare cheltuială de resurse... pagina 11 din
Raportul: Investiţie pentru Sănătate în România, realizat de Grupul de Experţi
ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - Biroul Regional Europa şi ai Comitetului
European de Dezvoltare a Promovării Sănătăţii, la cererea Senatului României în
anul 1999.
De aceia cercetarile asupra
cunoasterii si optimizarii performantelor umane a devenit o prioritate
mondiala.
Omul de stiinta Greg Braden
Campurile
magnetice care sunt diminuate, ne afecteaza imunitatea sistemelor, visele, perceptiile asupra spatiului
si timpului,
emotiile
corpurilor noastre si credintele. Prin diminuarea
magnetica pierdem liantul care ne tine credintele pe loc. Acesta este
timpul oportunitatilor de schimbare, pentru ca magnetismul este
diminuat si sistemul nostru de credinte este mult mai deschis posibilitatilor
de schimbare.
Prin aceasta deschidere de acum, noi avem oportunitatea sa privim spre noi
insine, in modalitati diferite, avand in vedere ca, in urma cu 200 de
ani, cu magnetismul putin mai ridicat, nu am putut sa fim atat de deschisi
posibilitatilor, schimbarilor. Si chiar daca nu luam in considerare niciuna dintre
aceste lucruri, accelerarea violentei globale si faptul ca ne intoarcem spatele
unul altuia, chiar in aceeasi familie, ne invita sa privim cu adevarat ceea ce
am devenit.
Rezolvarea este sa ne luam raspunderea pentru toate lucrurile pe care le
creem, fie in ingineria genetica, arme nucleare nationale, sau industrializarea
lumii a treia sa avem o masura cu care sa evaluam consecintele actiunilor noastre.
Daca alegem ca masura sa dam onorarea vietii, nu putem sa mergem
gresit. Daca privim la tot ceea ce facem si intrebam daca aceste lucruri ne fac mai
buni, sau ne ajuta sa avem o lume mai buna, sau onoreaza principiile
vietii si daca folosim aceasta ca pe o unitate de masura, atunci nu putem
gresi.
Noi nu onoram acest principiu, atunci cand ne lasam coplesiti de
tehnologie.
Sunt multe dovezi arheologice care ne arata ca
aceasta s-a putut intampla in lumea noastra, cam cu opt sau zece mii da
ani in urma, din cauza unei societati foarte avansata tehnologic, in campiile
din nordul Indiei, unde acum este Pakistan. Civilizatiile si tehnologiile au
avansat enorm, dar au disparut, si au fost descoperite abia in secolul al
20-lea. Nu stim ce anume le-a distrus, pentru ca ei au avut un limbaj care nu a
putut fi tradus — nu intelegem semnele si nu stim cum sa le citim. Ele sunt
acolo, numai ca noi nu stim ce spun. Se numesc manuscrisul din Valea Indului.
Ce stim este ca civilizatiile erau foarte sofisticate; ca aveau orase frumos
impodobite, retele cu apa calda si rece curenta, robinete de inchidere, arta
uimitoare – si ceva s-a intamplat foarte rapid. Ceea ce s-a petrecut a implicat
o arma care nu mai fusese folosita inainte. iar arma, dupa textele antice, a
fost una care a eliberat o caldura intensa ce a topit zidurile orasului si a
ars elefantii masivi, in timp ce mergeau printre plante, pasarile au cazut din
cer si au fost transformate in cenusa, raurile au fiert in clocot – si
totul din cauza folosirii acestei arme.
Suntem
cobai ai propriei noastre constiinte…
economice, politice,
sociale, stintifice, terapeutice ???
„ Cunoaste-te pe tine insuti
si vei cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse” iar un aforism al intelepciunii ne invata: „Ceea ce este aici (in microcosmosul fiintei mele) este pretutindeni
(in macrocosmos),ceea ce nu este aici nu este nicaieri”
Scris pe frontispiciul
templului din Delphi
As vrea sa
cunosc Gândurile lui Dumnezeu...restul este un detaliu” Albert Einstein
In
Secolul XXI vieţile
noastre vor fi revolutionate
de Con-stiinta,
…va fi unul spiritual
??? ….sau nu va fi deloc ???
Acest secol a
debutat cu Revolutii formidabile ale
cunoasterii stiintifice Se cauta descoperirea
cauzelor celor peste 4500 de maladii genetice umane.. Biologia
celulara a descoperit ca teoreric, fiecare celula contine inauntrul
nucleului ei toata informatia necesara alcatuirii unui om. Cercatatorii
cauta cu o pasiune formidabila: particola lui Dumnezeu, Punctul lui Dumnezeu,
Codul lui Dumnezeu, Gandurile lui Dumnezeu.
REVOLUTIA CUNOASTERII
GENOTIPUL UMAN
CODUL GENETIC
PERSONAL
Anul 2003 a culminat cu publicarea de
catre Craig Venter a Genotipului Uman ca urmare a rezultatelor cercetarilor de genetica moleculara. “ Aceasta informatie
este "manualul
cu instructiuni" care permite masinariei dintr-o celula ou
fertilizata sa construiasca noul organism o "realizare" fantastica.
Doar despre aprox.
10% din genom include secventele codificatoare ale proteinelor (exoni), restul de 90% sunt numeroase
secvente ”noninformationale” (introni) intercalate
cu genele, care unii le-au numit „balast” socotindu-le o eroare a naturii.
Chiar daca 99,5% din secventele de ADN sunt
identice la toata populatia, micile variatii pot avea un impact major asupra
raspunsului la diferitele boli, rezistenta la bacterii,virusi,toxine si
substante chimice,p recum si la tratamentele medicamentoase.
Aproape jumătate
din proteinele umane sunt asemănătoare cu ale altor organisme, dezvăluind
unitatea vieţii
Dar Multe sunt încă
necunoscute!
"Incepem sa trecem de la citirea
codului genetic la capacitatea de a-l scrie, spune - Craig Venter geneticianul american implicat in descifrarea genomului uman care a
construit un cromozom sintetic din substante chimice de laborator, fiind pe
cale sa anunte crearea primei forme de viata artificiala de pe planeta.
Încercarea de a
decodifica genomul uman este meritorie, dar ştiinţa nu trebuie să asalteze
persoana umană”, spune Cardinalul Antonio Maria Ruoco. Arhiepiscopul de Madrid
a spus că “cercetarea care pretinde să cunoască cum este construit omul din
punct de vedere genetic, va fi mereu ceva bun. A cunoaşte adevărul este un
lucru bun, şi cu cât omul este mai bine cunoscut în aspectele sale fizice sau
empirice, cu atât este mai bine”.
“Totuşi”, a adăugat el, “chestiunea
devine o problemă atunci când cunoaşterea este folosită pentru scopuri care
merg împotriva persoanei umane, sau când se fac experimente prin metode care
comportă o agresiune împotriva omului… Metodele care implică distrugerea omului
nu pot fi folosite cu scopul mai bunei sale cunoaşteri”.
În anul 1923 biologul rus Alecsandr Gurwitsch demonstrează
pe baza unor experimente existenţa unei radiaţii ultraviolete în organismele
vii pe care a numit-o radiaţie mitogenetică.
În anul 1935 prof.dr.H.S.Burr demonstrează
că forma adultă a organismului este generată de câmpuri electromagnetice individuale
numite matrice sau scheme energetice. În primele zile de la concepţie
aceste câmpuri dau naştere la o formă geometrică tridimensională capabilă de
autoorganizare. Torul căci despre el este vorba, este generat printr-o
sinusoidă (sinusoida este tipul de undă fundamental în univers) care se roteşte
în jurul propriei axe. Această formă tridimensională asemănătoare unui măr îşi
datorează capacitatea de a se autoorganiza şi de a-şi păstra forma celor trei
„giroscoape“ ale rotaţiei sale inerente : sus-jos, înăuntru-în afară şi
de-a curmezişul. Şi asemenea unui giroscop, indiferent cum se mişcă torul,
acesta îşi menţine echilibrul.
Iată deci, că forma torului este modelul
de bază al fluxului energetic pe care îl creează pulsaţia vieţii. Torul
ar reprezenta prima formă prin care sufletul se manifestă. Axa ce străbate
torul şi uneşte cei doi poli ai săi este reprezentată de două vârtejuri unite
sub forma unei clepsidre. Prin aceste vârtejuri (minigăuri de vierme magnetice)
trec fluxurile
energo–informaţionale ce ajută la dezvoltarea fractalică a organismului.
Aceste minigăuri de vierme magnetice realizează şi comunicarea cu domeniul vacuumului
superfluid (conştiinţa colectivă).
Pe de altă parte în primele zile de la concepţie
în celula umană îşi fac apariţia anumite organite ce se constituie într-un sistem
de integrare a semnalelor care le permit să simtă, să cântărească şi să
proceseze un imens număr de semnale din afara şi din interiorul
corpului lor şi să ia o decizie proprie. Astfel celula poate măsura variabilele
de spaţiu şi timp ca unghiuri, distanţe, curburi sau durate provenite din
cantităţile abstracte de la obiectele fizice a mediului lor. Aceste semnale
(infraroşii) se transmit mai departe prin intermediul microtubulilor în
interiorul nucleului celulei, în ADN. Aici, pe baza acestor semnale iau naştere
holograme
acustico-optice (unde electroacustice numite solitoni şi raze laser) ce
reproduc exact imaginile obiectelor. Se crează astfel o succesiune de holograme
responsabile de procesarea informaţiei. ADN-ul se constituie astfel într-un aparat
de proiecţie a unei bioholograme, atât la nivel celular cât şi la
nivelul organismului ca un tot. Se poate afirma deci că viaţa psihică poate fi
localizată în spaţiul în care fluxurile informaţionale ( venite
din mediul extern) interferează cu hologramele conservate în structura
substanţială : cod molecular, cod senzorial, hormonal, neuronal sau
sinaptic-cortical, etc.Structurile psihice şi conceptuale au deci un caracter
dual substanţial-radiant.
În 1991 grupul condus de dr. P.Gariaev de la Institutul de Fizică al Academiei
de Ştiinţe din Moscova în articolul ,,Memoria asociativă holografică a
sistemelor biologice“ explică pe baza experimentelor efectuate capacitatea
ADN-ului de a prezenta anumite efecte vibraţionale în urma cărora ia naştere în
vid o nouă structură de câmp numită „Fantoma ADN“. Acelaşi grup de
cercetători interpretează persistenţa în timp a acestui câmp de biofotoni prin
acumularea microgăurilor de vieme magnetice în apropierea secvenţelor ADN, locaţii
unde însăşi structura spaţio-temporală se schimbă rezultând schimbarea
structurii hiperspaţiului. Asemenea microgăuri de vierme au fost descoperite la
nivelul celulelor corpului nostru, în ADN, demonstrând noi forme a canalelor de
comunicare din ADN, mai precis de hipercomunicare (viteze superluminice) unde
au loc transportul informaţiilor spaţio-temporale.
Pe de altă parte ştim că împachetarea
nucleosomilor capătă o structură de solenoid pentru a realiza o condensare
majoră a nucleotidelor de ADN. Prin analogie cu câmpul magnetic al unui
solenoid, care îşi menţine prezenţa un interval de timp şi după întreruperea
curentului electric care l-a generat – şi câmpul emis de solenoidul ADN, poate
să continue
a persista dupa destrămarea materiei ADN (la 72 de ore de la deces
aparatul cromozomial dispare). Dacă timpul este relativ lung şi cum
ştim că există o specificitate personală a câmpului ADN se poate spune că după
moartea omului continuă să persiste în spaţiu, câmpul său ADN, capabil în
anumite condiţii, să acţioneze asupra altor oameni. Este foarte probabil ca
acest câmp să se regăsească în formaţiunile plasmatice luminoase observate în
fotografii. Acest câmp poate reprezenta hologramele acustico-optice capabile de
autoorganizare şi procesare a informaţiei ce se constituie în sfere luminoase.
Aceste sfere luminoase- clustere fractale- se pot deplasa
prin găurile de vierme constatate în atmosfera terestră, găuri ce fac legătura
cu alt univers. Aceasta ar putea reprezenta calea sufletului.
Misticii din toate timpurile au considerat principiile fundamentale ale
creaţiei ar fi lumina, sunetul şi forma. Astăzi ştiinţa tinde să valideze
această intuiţie spirituală printr-o nouă concepţie asupra realităţii.
TEORIA CAMPURILOR MORFOGENETICE
Teoria morfogenetică, formulată de Rupert
Shaldrake, se bucură în ultimul timp de o recunoaştere tot mai largă şi îşi
găseşte aplicaţii într-un număr impresionant de mare de domenii.
Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în nici un fel până la el. Ne vom referi la două experimente celebre, care au dus în final la fundamentarea acestei teorii. În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, McDougall a constatat că pe măsură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie. A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburg a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall. Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de şoareci a parcurs labirintul aproximativ în acelasi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicaţiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni etc. Cu toate acestea experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.
Un al doilea experiment a avut loc in 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început sa ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. Maimuţelor le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele. La un moment dat o femela de 18 luni, numită Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii de joaca ai lui Imo au învăţat şi ei obiceiul spălării fructelor şi, mai departe, şi-au învăţat şi familiile cum să procedeze. Oamenii de ştiinţă au asistat uluiţi cum din ce în ce mai multe maimuţe învaţă să spele fructele în apă.
Între 1952 şi 1958 toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care şi-au imitat copiii, au dobândit şi aplicat acest obicei. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructelele acoperite cu nisip. Apoi s-a întâmplat ceva uimitor: de la un anumit număr de maimute care îsi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare exploziva. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimuţe de pe continent au început aproape imediat să-şi spele fructele. Şi in acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională privind modul de răspândire atât de rapid al cunoaşterii, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii de maimuţe.
Rupert Sheldrake analizând aceste cazuri a avansat ideea unor câmpuri morfice (sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie ci şi din cea minerală sau chiar cuantică. El a postulat ideea că aceste câmpuri inregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar. Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru a lua forma potrivită.
Din momentul postularii ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii.
Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii, care nu puteau fi explicate în nici un fel până la el. Ne vom referi la două experimente celebre, care au dus în final la fundamentarea acestei teorii. În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre uimirea lui, McDougall a constatat că pe măsură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie. A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De aceea rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o echipă de oameni de ştiinţă din Edimburg a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi labirint ca şi McDougall. Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de şoareci a parcurs labirintul aproximativ în acelasi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicaţiile genetice puteau fi eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni etc. Cu toate acestea experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.
Un al doilea experiment a avut loc in 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe (Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început sa ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. Maimuţelor le plăceau foarte mult fructele, dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele. La un moment dat o femela de 18 luni, numită Imo, a descoperit că putea rezolva problema spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii de joaca ai lui Imo au învăţat şi ei obiceiul spălării fructelor şi, mai departe, şi-au învăţat şi familiile cum să procedeze. Oamenii de ştiinţă au asistat uluiţi cum din ce în ce mai multe maimuţe învaţă să spele fructele în apă.
Între 1952 şi 1958 toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele dintre maimuţele adulte, care şi-au imitat copiii, au dobândit şi aplicat acest obicei. Celelalte maimuţe adulte au continuat să mănânce fructelele acoperite cu nisip. Apoi s-a întâmplat ceva uimitor: de la un anumit număr de maimute care îsi spălau fructele, brusc fenomenul a luat o amploare exploziva. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele. De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimuţe de pe continent au început aproape imediat să-şi spele fructele. Şi in acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie convenţională privind modul de răspândire atât de rapid al cunoaşterii, fără să fi existat contacte directe între diversele colonii de maimuţe.
Rupert Sheldrake analizând aceste cazuri a avansat ideea unor câmpuri morfice (sau formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie ci şi din cea minerală sau chiar cuantică. El a postulat ideea că aceste câmpuri inregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se încadreze oarecum în noul tipar. Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice cu un fel de matriţe în care este turnat metalul topit pentru a lua forma potrivită.
Din momentul postularii ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse domenii.
In psihologie
aplicabilitatea a fost imediata si de fapt teoria morfogenetică s-a potrivit
perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria
subconştientului (inconştientului) colectiv a lui C.G. Jung. În cercetările
sale Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate
dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii.
De exemplu Jung a descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau
păianjeni, deşi aceştia nu existau în cercul polar şi nici nu existau
alte surse, de unde să afle despre existenţa lor. De fapt nici eschimoşii în
cauză nu ştiau ce sau despre ce viseaza, dar când desenau imaginile respective,
se putea recunoaşte imediat obiectul visului lor. Astfel Jung a postulat ideea
unui inconştient
colectiv la care fiecare membru al speciei este cuplat în grade
diferite şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de
cunoştinţe, arhetipuri şi obiceiuri. Acest inconştient colectiv corespunde
parţial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică.
Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta deşi structura biologică a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale. Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copiii mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decât cei din generaţiile precedente. De asemenea în şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe. Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în ritmul unuia modern, doar foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli "cu tradiţie" să genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar. De fapt această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic structurat în timp la acea şcoală şi care permite celor care se integrează în el să dispună aproape imediat, deşi inconştient, de rezultatele înaintaşilor săi. Într-un fel, câmpul morfic explică şi conceptul de cultură organizaţională, rolul acesteia în învăţarea legilor subtile ale unei organizaţii de către generaţiile de actori organizaţionali.
Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferenţe morfice mari, care genereaza modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru sângele fierbinte, francezii ca fiind romantici, japonezii - corecti si muncitori, germanii mai rigizi si atenţi la detalii, etc. Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte egregor naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivoca: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generatiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie etc. Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse doar pe seama culturii acelui popor, dar care, de fapt, conform cu teoria lui Shaldrake, sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.
Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o generaţie la alta deşi structura biologică a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi de ritmurile ei normale. Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea se manifestă încă de la vârste fragede, la care copiii mici dau dovadă de performanţe mult mai bune decât cei din generaţiile precedente. De asemenea în şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe. Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în ritmul unuia modern, doar foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică foarte simplu şi ceea ce face ca anumite şcoli "cu tradiţie" să genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan şcolar. De fapt această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic structurat în timp la acea şcoală şi care permite celor care se integrează în el să dispună aproape imediat, deşi inconştient, de rezultatele înaintaşilor săi. Într-un fel, câmpul morfic explică şi conceptul de cultură organizaţională, rolul acesteia în învăţarea legilor subtile ale unei organizaţii de către generaţiile de actori organizaţionali.
Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferenţe morfice mari, care genereaza modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii pentru sângele fierbinte, francezii ca fiind romantici, japonezii - corecti si muncitori, germanii mai rigizi si atenţi la detalii, etc. Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte egregor naţional, şi care reprezintă o matrice formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există o dependenţă biunivoca: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generatiilor următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie etc. Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi comportamente care sunt puse doar pe seama culturii acelui popor, dar care, de fapt, conform cu teoria lui Shaldrake, sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.
În
domeniul biologiei
teoria morfogenetică a făcut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de
ultima oră, care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au facut să
apară controversele foarte aprinse pe marginea ei. Astfel o fiinţă vie nu mai este
doar un ansamblu biologic, material, ci este cuplată la un câmp morfic mult
mai general şi care este de natură energetică, vibratorie. Aici
trebuie să fim bine înţeleşi: teoria morfogenetică nu postulează direct
existenţa sufletului, ci se referă la un câmp energetic transindividual, o
obişnuinţă colectivă în care se încadreaza fiecare individ, atât fizic cât şi
psihic. Sheldrake a constatat în mod corect că pentru ca un câmp morfic să
poata acţiona este necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să
existe structuri care receptionează informaţiile respectivului câmp morfic.
Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare, care din diverse acţiuni
fizice să influenţeze în sensul structurării lor diverse câmpuri morfice. De
fapt conform descoperirilor din fizica cuantică chiar particulele subnucleare sunt
supuse unor câmpuri morfice specifice şi astfel interacţiunea dintre
materie şi energie se desfaşoară la orice scară din Creaţie. Sheldrake chiar a
avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu este
în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai
curând un fel de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător,
care de fapt depozitează această informaţie.
La ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă sanguină poate apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de celule sanguine, iar dintr-o celulă musculară apare un organism complet cu toate genurile de celule specifice, şi nu doar o colonie de celule musculare. Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea sa se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen. Teoria morfogenetică explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un câmp morfic care acţionează asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe si care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă. Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucreaza la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de arhitecţi şi ingineri constructori. Centrul de greutate al deciziilor se mut , asadar, într-un plan energetic cea ce ne fac să ne revizuim integral concepţia asupra Universului şi asupra propriei noastre vieţi.
O altă aplicaţie uimitoare a teoriei morfogenetice o găsim în domeniul anumitor aspecte considerate paranormale, şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin teoria morfogenetică multe dintre aceste fenomene pot fi explicate fără prea mare dificultate din punct de vedere ştiinţific. Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediata este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în general. La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele si le mângâie transmiţându-le afecţiune, produc un climat favorabil pentru ca aceste plante să se dezvolte armonios, plantele lăsând impresia că percep atmosfera încărcată cu iubire de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectiva. Este vorba, în ultimă instanţă, despre o formă particulară de telepatie. Astfel gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz efectele nu mai pot fi explicate doar prin interacţiuni de tip fizic, ci necesită introducerea într-o teorie explicativă a unor interacţiuni de ordin energetic, vibratoriu.
De fapt efectele gândirii focalizate chiar a destinului sunt foare bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: obisnuinţa este cea de a doua natură sau daca semeni o obisnuinţă, culegi un destin. O mare parte din ceea ce numim destin sau soartă este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri va avea tendinţa să acţioneze predominant conform lor şi deci să aibă o direcţie specifică în viaţă. Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti ceea ce îşi doresc în viaţă, încă de la o vârstă fragedă. Această preştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scenă şi se vedea mai mereu în această postură. Această gandire focalizată în timp a generat un câmp morfic specific, care l-a susţinut, l-a dirijat pe acel individ să devină ceea ce dorea şi, în acelaşi timp, a făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare (unele generate de alte fiinţe umane) să se supună acestui tipar. Astfel teoria morfogenetică valideaza în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modeleaza "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de catre ele. De fapt pur si simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică. Trebuie doar ca în dezvoltarea sa câmpul morfic să atingă o intensitate specifică, un gen de masă critică, pentru a-i permite să se manifeste concret in planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev sa fie genial pentru ca acea şcoală să devină o şcoală renumită, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel câmp morfic generat să se constituie într-o matrice puternică pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo.
La ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă sanguină poate apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de celule sanguine, iar dintr-o celulă musculară apare un organism complet cu toate genurile de celule specifice, şi nu doar o colonie de celule musculare. Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se activeze genele necesare pentru ca ea sa se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen. Teoria morfogenetică explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt înregistrate de fapt într-un câmp morfic care acţionează asupra tuturor proceselor biologice. ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept foarte complex) pentru câmpuri morfice care sunt mult mai complexe si care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil doar ADN-ul singur să o facă. Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care lucreaza la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de arhitecţi şi ingineri constructori. Centrul de greutate al deciziilor se mut , asadar, într-un plan energetic cea ce ne fac să ne revizuim integral concepţia asupra Universului şi asupra propriei noastre vieţi.
O altă aplicaţie uimitoare a teoriei morfogenetice o găsim în domeniul anumitor aspecte considerate paranormale, şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin teoria morfogenetică multe dintre aceste fenomene pot fi explicate fără prea mare dificultate din punct de vedere ştiinţific. Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri morfice specifice, concluzia imediata este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinţe sau a materiei în general. La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele si le mângâie transmiţându-le afecţiune, produc un climat favorabil pentru ca aceste plante să se dezvolte armonios, plantele lăsând impresia că percep atmosfera încărcată cu iubire de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectiva. Este vorba, în ultimă instanţă, despre o formă particulară de telepatie. Astfel gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz efectele nu mai pot fi explicate doar prin interacţiuni de tip fizic, ci necesită introducerea într-o teorie explicativă a unor interacţiuni de ordin energetic, vibratoriu.
De fapt efectele gândirii focalizate chiar a destinului sunt foare bine cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate, de exemplu: obisnuinţa este cea de a doua natură sau daca semeni o obisnuinţă, culegi un destin. O mare parte din ceea ce numim destin sau soartă este de fapt un ansamblu de câmpuri morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de rezonanţă a acestor câmpuri va avea tendinţa să acţioneze predominant conform lor şi deci să aibă o direcţie specifică în viaţă. Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti ceea ce îşi doresc în viaţă, încă de la o vârstă fragedă. Această preştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repeta predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe scenă şi se vedea mai mereu în această postură. Această gandire focalizată în timp a generat un câmp morfic specific, care l-a susţinut, l-a dirijat pe acel individ să devină ceea ce dorea şi, în acelaşi timp, a făcut ca şi alte câmpuri morfice secundare (unele generate de alte fiinţe umane) să se supună acestui tipar. Astfel teoria morfogenetică valideaza în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele sau chiar gândurile noastre modeleaza "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de catre ele. De fapt pur si simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică. Trebuie doar ca în dezvoltarea sa câmpul morfic să atingă o intensitate specifică, un gen de masă critică, pentru a-i permite să se manifeste concret in planul fizic. Analogic este la fel cum într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev sa fie genial pentru ca acea şcoală să devină o şcoală renumită, ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel câmp morfic generat să se constituie într-o matrice puternică pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo.
Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană
transformarea, chiar radicală, a unui destin nefericit în bine, dacă
acţionează cu suficientă energie în sensul şi în scopul modificării câmpurilor
morfice mai vechi (care pot sa-i fie defavorabile), pentru a structura astfel
câmpuri morfice noi, mai puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită.
Această din urmă idee îşi găseşte aplicaţia în psihoterapie şi anume în tratamentul cu psihoter. Psihoterul, medicamentul, este psihoterapeutul însuşi. Rezultă în mod evident că arta psihoterapeutului, ca o garanţie pentru reuşita actului psihoterapeutic, constă în a crea câmpuri morfice (pe care le vom numi câmpuri psiho-morfice), adică tipare, matrice comportamentale care să inducă forma de comportament potrivită pentru subiectul psihoterapiei. Crearea câmpului psiho-morfic ar trebui să constituie un punct de reper fundamental în planul psihoterapeutic, iar realizarea şi intensitatea lui ar trebui verificate permanent. Dar pentru ca psihoterul să fie un câmp psiho-morfic este necesar ca psihoterapeutul să se autoanalizeze, să se autoverifice, acest aspect reprezentând o fază de pregătire a actului psihoterapeutic în funcţie de subiect. Autoanaliza constă în determinarea propriei structuri de rezistenţă interioară, cu ajutorul TANC. Pentru că am numit aici TANC-ul, vom considera că în conformitate cu teoria POPQ, înainte de a fi un câmp extern, câmpul psiho-morfic este un cîmp intern. Este reţeaua internă a sistemului psihic al individului. Câmpurile morfice sunt create de huburi şi, în anumite situaţii, de nodurile tari. Huburile sunt cele care induc direcţia de comportament, sunt matricea energo-informaţională după care se ghidează comportamentul individului. De aceea indivizii lipsiţi de huburi sau de noduri tari puternice, au un comportament confuz, lipsit de obiective şi de un sens precis.
Individul cu o structură de rezistenţă dotată cu Huburi are personalitate, o personalitate cu forţa de a crea câmpuri psiho-morfice, de a induce comportamente. Hubul creează charisma (latura masculină a câmpului morfic) dar şi simţul simpatetic (latura feminină). Acest mod de a înţelege lucrurile explică succesul liderilor charismatici de a induce forme de comportament unei mulţimi, unei populaţii. Acest mod de înţelegere explică forţa unui geniu al Răului cum a fost Hitler. Sau cum a fost Moon, cel care a reuşit să inducă sinuciderea în masă, unei întregi secte religioase.
Această din urmă idee îşi găseşte aplicaţia în psihoterapie şi anume în tratamentul cu psihoter. Psihoterul, medicamentul, este psihoterapeutul însuşi. Rezultă în mod evident că arta psihoterapeutului, ca o garanţie pentru reuşita actului psihoterapeutic, constă în a crea câmpuri morfice (pe care le vom numi câmpuri psiho-morfice), adică tipare, matrice comportamentale care să inducă forma de comportament potrivită pentru subiectul psihoterapiei. Crearea câmpului psiho-morfic ar trebui să constituie un punct de reper fundamental în planul psihoterapeutic, iar realizarea şi intensitatea lui ar trebui verificate permanent. Dar pentru ca psihoterul să fie un câmp psiho-morfic este necesar ca psihoterapeutul să se autoanalizeze, să se autoverifice, acest aspect reprezentând o fază de pregătire a actului psihoterapeutic în funcţie de subiect. Autoanaliza constă în determinarea propriei structuri de rezistenţă interioară, cu ajutorul TANC. Pentru că am numit aici TANC-ul, vom considera că în conformitate cu teoria POPQ, înainte de a fi un câmp extern, câmpul psiho-morfic este un cîmp intern. Este reţeaua internă a sistemului psihic al individului. Câmpurile morfice sunt create de huburi şi, în anumite situaţii, de nodurile tari. Huburile sunt cele care induc direcţia de comportament, sunt matricea energo-informaţională după care se ghidează comportamentul individului. De aceea indivizii lipsiţi de huburi sau de noduri tari puternice, au un comportament confuz, lipsit de obiective şi de un sens precis.
Individul cu o structură de rezistenţă dotată cu Huburi are personalitate, o personalitate cu forţa de a crea câmpuri psiho-morfice, de a induce comportamente. Hubul creează charisma (latura masculină a câmpului morfic) dar şi simţul simpatetic (latura feminină). Acest mod de a înţelege lucrurile explică succesul liderilor charismatici de a induce forme de comportament unei mulţimi, unei populaţii. Acest mod de înţelegere explică forţa unui geniu al Răului cum a fost Hitler. Sau cum a fost Moon, cel care a reuşit să inducă sinuciderea în masă, unei întregi secte religioase.
REVOLUTIA PROGRAMARII GENETICE
ADN-ul este INFLUENTAT DE CUVINTE.
Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila “material de balast”, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.
Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene. Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila “material de balast”, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.
Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si
colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica
efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere
holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in
interiorul ADN-ului!
Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze
anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si
informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a
limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a
influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare. In acest fel,
intreaga informatie a fost transmisa fara nici un efect secundar de tipul celor
intalnite in practicile occidentale.
Aceşti
cercetători au reuşit să demonstreze că, folosind aceasta metodă, pot fi
reparaţi cromozomi afectaţi de razele X. Mai mult, ei au capturat modele
informaţionale dintr-un ADN şi le-au transmis altuia, în acest fel reprogramând
celulele pentru un alt genom. Astfel au transformat embrioni de broască
ţestoasă în embrioni de salamandră, doar prin transmiterea modelului
informaţional corespunzător.
Aceasta reprezinta
una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu
siguranta la transformari uluitoare! Aceste experimente arata imensul potential
al geneticii
vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea.
Invatatorii spirituali cunosteau de mii de ani
faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, sentimente si prin gand.
Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa
folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes
totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa
“lucreze” asupra proceselor interioare si sa obtina o
anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare
directa si constienta cu ADN-ul.
Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care
va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.
CODUL LUI DUMNEZEU
In anul 2007 fizicianul Greg
Braden reuseste sa raspunda la untrebarea <<Si daca
codul din fiecare celula din fiecare uman este un mesaj literal>>?
Daca noi am fi privit ADN-ul
numai ca biologi sau numai ca geneticieni sau ca lingvisti sau istorici, noi nu
am fi descoperit niciodata acestea ... Am inceput sa privesc la codul ADN-ului
nostru, la limbajul sau, impreuna cu o echipa de cecetatori din diversa domenii...„
„Noi privim celulele doar ca o masa chimica
vie. In fiecare celula noi avem cromozomi, si in cromozomi noi avem
siruri lungi de informatii numite ADN, si in ADN micile sectiuni devin gene.
Aceasta noua informatie ne va permite sa privim viata intr-un mod diferit. Noi
putem sa privim celula acum ca o biblioteca. In biblioteca, noi privim
cromozomii ca niste carti. In carti capitolele sunt sirurile de ADN. In
capitole, genele devin fraze si paragrafe si aceasta pare a fi cu
precizie maniera in care informatia este stocata in noi, si ea pare a fi in
multe straturi de informatie codata in celulele corpului nostru. Din
aceasta perspectiva, eu am unit ceea ce am cunoscut despre vechile
limbi, despre chimie, despre biologie, despre genetica si despre istoria antica
in intelepciunea care a pus intrebarea: «Si daca codul din fiecare celula
din fiecare uman este un mesaj literal>>? Si daca era, cum am
putea noi traduce acel mesaj?
Aceasta mi-a
luat 12 ani pentru a gasi puntea matematica intre alfabetele antice ca
Ebraic si Arab, si elementele moderne ca hidrogen, nitrogen, oxigen, si carbon.
Linia
inferioara este formata din elementele a ceea ce numim ADN care are
legaturi directe, matematice, catre litere precise in alfabete foarte vechi, si
este un sunet, in adevar tehnologic al acestor legaturi. Am
ales o foarte specifica gena pe cromozomul 21 – si care inlocuieste ceea ce noi
numim elemente chimice in sirurile ADN-ului, cu vechile litere care corespund
acestora. Fantastic!
Odata ce procesul era complet,
am avut literal o sectiune a ADN-lui uman tradusa in limbajul vechiului cod
Ebraic, prima parte completa a mesajului din noi insine. Acesta este
incredibil.
Mesajul foarte
scurt, include numele antic al lui Dumnezeu pe care il gasim in textele vechi de 2200 de ani.
Ce inseamna
cand gasim literal numele lui Dumnezeu in corpurile noastre?
Aceasta cheie, acest Cod este un
foarte puternic si profund principiu unificator. El indica
faptul ca, dincolo de orice sistem de politic, economic sau social, exista 6,2
miliarde de oameni care merg pe acest Pamant au toti acelasi mesaj inscris in fiecare
celula a corpului lor.
Dupa parerea
unora dintre marile spirite ale timpului nostru, noi traim timpuri foarte
interesante in istoria omenirii, cand noi avem practic in mainile noastre
puterea de a pastra sau distruge tot ceea ce indragim pe aceasta Planeta.
Exista un
principiu al unitatii care ne leaga unii de altii si care ne da
capacitati mult mai mari atunci cand colaboram impreuna. „Pentru aceasta, pare
foarte de rezonabil ca noi sa privim la baza intregii vieti, pe care noi am
numit-o metaforic « limbajul vietii ». Noi, insa, uneori credem ca
suntem atat de diferiti unii de altii, incat trebuie sa ne judecam, condamnam
si chiar sa ne ucidem unul pe celalalt, ca sa justificam aceasta diferenta.
Daca alegem sa o facem ne distrugem pe noi insine, dar nu mai putem justifica acest
masacru.
Daca am hotari sa privim in alta parte, atunci
„mesajul
din noi” insine ne va aduca aminte ca, la nivelul cel mai profund,
aceste diferente sunt deja dizolvate.. ca suntem o familie, la nivelul cel mai
profund si depinde
Este un indiciu si o
certitudine care ne spune dincolo de orice indoiala, ca exista un
principiu al unitatii care ne leaga ca familie umana. Odata ce am gasit
acest principiu, acesta va fi o trambulina care sa ne ajute sa transcendem
toate diferentele care au aparut vreodata intre noi, toate diferentele care
ne-au separat in trecut .
Adevarul este ca lumea noastra
lucreaza inca destul de putin in acest fel. Dar sigur putem sa invatam... „si totul este posibil celui care crede”....
Faptul ca noi suntem o familie e o afirmatie foarte puternica si adevarul
e ca nu exista nimic care poate sa ne forteze sa ne schimbam. Noi avem nevoie
de motive logice sa credem ca schimbarile merita sa fie facute, si chiar daca
nu am fi cautat vreodata aceste motive, eu cred ca textul mesaj codat chiar in
esenta vietii, care fost cu noi din timpurile primordiale, este cu adevarat un
loc bun de unde sa incepem.
REVOLUTIA
TRAIRII
NOI CAPACITATI ALE OMULUI ?
Intreg sistemul solar intra intr-o zona galactica in care exista o energie
spatiala cu o frecventa mai inalta. Ce implicatii are aceasta adevarata
"baie" energetica?
Dr. Berrenda Fox furnizeaza dovezi ale
modificarilor ADN-ului si a celulelor demonstrand prin teste de sange ca unele
fiinte au dezvoltat noi lanturi in ADN. Exista schimbari majore, mutatii
care nu s-au mai petrecut. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o
conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat
de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului. Ni se intampla cu siguranta
o transformare evolutiva, numai ca inca nu stim in ce anume ne transformam.
Fiecare om are o spirala dubla de ADN. Ceea ce noi aflam acum este ca
exista si alte spirale care s-au format. In aceasta perioada, care pare ca ar
fi inceput cu 5- 20 de ani in urma, am fost transformati prin mutatii. Aceasta
este explicatia stiintifica. Este o mutatie a speciei noastre in ceva nou
pentru care rezultatul final nu este inca cunoscut. Schimbarile nu au fost
facute publice, deoarece comunitatea stiintifica se teme sa nu inspaimante
populatia. Totusi, oamenii se schimba la nivel celular. Lucrez cu copii, chiar
acum cu
trei care au 3 spirale de ADN. Acestia sunt copii care pot muta obiecte
in camera doar concentrandu-se asupra lor, sau pot umple pahare cu apa doar
privindu-le. Sunt telepatici. Poti sa te gandesti ca acesti copii ar fi
angelici sau supraumani, dar nu sunt. Eu cred ca ei sunt ceea ce vom deveni noi,
ca specie, in cateva decade.
Sistemele noastre imunitare si endocrine
sunt cele mai bune evidentiatoare ale acestor schimbari. Acesta este unul
dintre motivele pentru care lucrez la cercetari din domeniul testarii si
terapiei imunologice. Cativa adulti pe care i-am testat au de fapt inca o
spirala de ADN in formare. Cativa o au chiar si pe a treia. Acesti oameni trec
printr-o multime de modificari majore care se petrec in constiinta si in
organismul lor, pentru ca de fapt cele doua sunt una. In opinia mea, Pamantul
si orice exista aici isi inalta vibratiile.
Cel mai usor mod de a produce
mutatia ADN-ului nostru este printr-un virus. In consecinta,
virusii nu sunt neaparat rai. Virusii traiesc doar in tesuturi vii. Virusii
ADN-ului, cum ar fi Epstein Barr sau Herpes isi schimba structura
celulara. Virusul HIV nu este un virus al ADN-ului. In loc sa transforme
organismul, el il devoreaza. Cei mai multi dintre oamenii care trec prin
acest proces si ies pe partea cealalta a valului, cum s-ar spune, au o
noua profesie, un nou mod de a gandi, sau cel putin un inceput al unui nou mod
de viata.
Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment
dat, acesta
e un dar. Li s-a acordat o sansa de a-si schimba structura ADN-ului si
organismul intr-unul mai sanatos, mai luminos, ceea ce-i
poate integra in noua generatie. Asa cum inteleg eu, vom putea desavarsi acest
proces pana in anul 2012.
Daca ar fi sa auzim tonurile, sunetele
generate de fiecare segment de ADN, am descoperi ca impreuna creeaza o colectie
de frecvente armonioase, care este ca un identificator universal al fiecaruia.
Nu mai exista nimeni care sa aiba aceeasi frecventa, identica, in tot
universul. Astfel, se poate spune ca fiecare fiinta umana exista datorita
rezonantei armonice cu structura informationala ADN.
Structura genetica opereaza ca un
sistem de transmisie - receptie prin satelit. Fiecare componenta a
ADN-ului rezoneaza specific pe o anumita frecventa de vibratie, iar
acest ansamblu reprezinta de fapt conexiunea ta biologica si energetica cu
toate lucrurile care exista, nu numai din mediul imediat inconjurator, ci chiar
universal. Frecventele acestor componente genetice sunt foarte inalte,
vibratiile lor sunt foarte fine. Practic, sunt lumina. Modificarile care au loc
in aceste momente in corp sunt o re-armonizare, o noua calibrare a frecventelor
proprii la cele de referinta din intreg universul. Este vorba de procese de
natura electrochimica si electromagnetica. In primul rand, relatiile de
tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifica ducand astfel
la alte conexiuni intre componentele ADN, formand un alt fel de spirala.
Aspectele electromagnetice corespondente noilor legaturi electrochimice sunt de
fapt cresteri ale frecventelor de vibratie specifice. In consecinta, intregul
corp va avea o frecventa rezonanta mai inalta.
Pe masura ce procesul cunoscut ca
"Ascensiune" are loc, intreaga fiinta este deja pregatita (de pe
"parcurs") pentru a face fata tranzitiei. Un alt fapt important, care
apare ca urmare a acestei cresteri a frecventei specifice,
este folosirea unei parti mult mai importante din creier.
Se stie azi ca omul obisnuit nu foloseste mai mult
de 10% din intreg potentialul creierului, astfel ca pe masura ce se realizeaza
"Ascensiunea", vor deveni operationale anumite zone din creier care
au fost inactive timp de multe milenii, si care nu sunt raspunzatoare de modul
rational de gandire ci de cel intuitiv si subtil de intelegere si actiune
superioara. Celebrele frecvente cerebrale (de tip alfa, gamma,
etc) care sunt astazi cunoscute ca determinand starile mentale umane, au un rol
important in acest proces de "acordare". Undele de tip gamma
sunt cele mai importante, ele fiind cheia catre celelalte realitati (subtile,
invizibile). Aceste noi modele urmeaza un proces format din trei stadii.
Primul stadiu este denumit
"initierea". Este vorba de inceputul folosirii intentionate a constiintei in afara
corpului fizic. Odata cu acest proces apare si constientizarea celorlalte forme
de realitate.
A doua faza este "comuniunea". Este vorba despre o adevarata
interactiune si comunicare directa (non-verbala) in celelalte realitati
dimensionale. Cel mai adesea va fi sub forma telepatica, dar continutul nu va
fi cu mult diferit de cel obisnuit, din prezent.
A treia faza este "ascensiunea". Din acest stadiu al constiintei vei putea
sa faci adevarate calatorii plecand din realitatea aceasta obisnuita, spre
realitatea Superioara Ultima. Toate cele trei stadii trebuie experimentate
gradat, pe rand, in ordinea expusa. Pentru a realiza "Ascensiunea" nu
e suficient si nici necesar sa te gandesti la ceva anume sau sa ai un anumit
tip de emotie. Este o calatorie constienta. Este renuntarea la vechile modele
comportamentale pentru a deveni cu adevarat liber in a alege noi moduri de interactiune
cu ceilalti, cu celelalte realitati invizibile.
REVOLUTIA INDIVIDUALA - INTERIOARA
Fiecare poate face propria revolutie
Fiecare poate face propria revolutie
Un Om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici un fel de dispozitive pentru a-si inalta vibratia! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele “gauri de vierme” magnetice.Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.
Acest proces de hipercomunicare este
extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile
sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces si informatiile primite
sunt distorsionate si inutile. Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie
de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.
Un exemplu
din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata
spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform
planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din
colonie se opreste. Nici o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina
transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei
de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea
constiinta proprie.
Sunt probabil sisteme mult mai avansate de
multiplicare si stocare a informatiei in corpul uman decat am putut noi visa
vreodata dar raman inca multe alte mistere asteptand sa fie descoperite despre modul
de operare al Creatorului.
Programele genetice din primele
reprezentante ale fiecarui tip de organism trebuie sa isi aibe originea intr-o
minte, si nu doar in legile naturii. Aceste mesaje, scrise intr-un limbaj codat
intrisec, nu se puteau scrie de unele singure, asa cum ne arata si stiinta
observationala reala.
Acest lucru este perfect consistent cu Geneza, care ne invata ca programele pentru
fiecare "fel" de populatii originale, cu tot cu potentialul lor vast
de variatie, au provenit din mintea lui Dumnezeu la un anumit moment dat in
timp, printr-un proces de creatie speciala, supranaturala.Odata ce primele
mesaje au fost scrise, acestea contineau in ele insele instructiuni pentru
fabricarea masinariilor cu care sa se transmita acele mesaje "in josul
liniei". ADN-ul, aceasta extraordinara "molecula mesaj",
transporta acel ceva special, non-material numit informatie, in jos catre multe
generatii, incepand de la originea ei din mintea lui Dumnezeu.
Cele mai recente cercetări în domeniul
ingineriei genetice reuşesc să explice fenomene precum hipnoza, intuiţia,
clarviziunea, vindecările miraculoase, spontane, influenţa mentalului asupra
realităţii înconjurătoare.
REVOLUTIA CONSTIINTEI SUPERIOARE DE GRUP
Grazyna
Gosar si Franz Bludorf in cartea lor “Vernetzte Intelligenz” (Inteligenta
Conectata), explica aceste fenomene foarte clar si precis. Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un
grup.
Insa, pentru a experimenta si modul individual de
constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in
totalitate.In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este
relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu
adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin
intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru
- ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste
informatia in sine.
Ca si in Internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in
aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti
participanti din retea.
Vindecarile miraculoase de la distanta,
telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural.
Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta
individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de
turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.
Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara.
Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit: cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara.
De exemplu, clima nu poate fi influentata
de un singur om, de regula. Insa poate fi iunfluentata de o constiinta de grup
- nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea
este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului,
asa-numitele frecvente Schumann. Dar acestea sunt exact aceleasi frecvente
care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni
actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii
laser - acela de manifestare “in aceeasi faza
Cercetatorii constiintei de grup au
formulat teoria:
“Civilizatiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar
avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si
firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta
include si un control asupra eventualelor catastrofe!
“Civilizatie de tipul II” ar putea avea control asupra energiilor
din intreaga ei galaxie.
Viziunea fiecaruia despre lume este aceea care creaza
lumea, fiecare traieste in propriul sau Univers. Se schimba viziunea se schimba modul
in care noi o percepem si actiunea noastra asupra ei. A fi liber cu adevarat
inseamna a fi liber launtric, inseamna a nu mai fi intemnitat in corpul
fizic, inseamna a nu mai fi incorsetat de false prejudecati, inhibitii,
tensiuni, boli si de orice alta autolimitare.
Libertatea mintii, puritatea emotiilor si claritatea
scopuriloreste sensul
Libertatea poate si merita a fi obtinuta de fiecare
pentru ca o fiinta echilibrata, armonioasa stapana pe
posibilitatile sale, o fiinta lucida care nu vede realitatea prin prisma
deformanta a fantasmelor si angoaselor sale, are o influenta benefica asupra
celor ce o inconjoara.
Aparent suntem cu totii diferiti, fiecare om isi are
propriile sale probleme si fiecare fiinta umana trebuie sa-si rezolve
singura problemele pentru a invata la scoala vietii. Nici un sistem sau ghid nu
o pot face in locul lui. Din acesta cauza se spune ca suprema datorie a
fiecarei fiinte fata de societate si fata de ea insasi este de a
evolua, de a deveni perfecta, de a obtine intelepciunea, de a se desavarsi. Procesul
autocunoasterii profunde, considera ca indispensabila colaborarea criteriilor
stiintifice adecvate cu cele ale filosofiei, artei si cu acelea ale marilor
traditii initiatice.
Scopul existenţei noastre este acela de a
deveni conştienti la nivel cosmic, pentru a atinge desăvârşirea pe
care trebuie să o dezvăluim şi celorlalţi. Universul ni se destăinuie, după cum
ne pricepem să-l contemplăm. Este extrem
de probabil că legile cele mai subtile şi mai profunde ale vieţii şi ale sorţii
oricărui lucru creat sunt înscrise în clar în lumea materială
ce ne înconjoară. Materia conţine o energie incalculabilă, este susceptibilă de transformări
infinite, resursele-i sunt nebănuite atunci cand devenim constienti la
nivel cosmic.
Omul poate accede la taine, poate vedea lumina,
poate sesiza Legile Universale, poate să-şi integreze demersului său lăuntric
ritmul destinului universal şi poate să aibă o cunoaştere sensibilă a celei de
pe urmă convergenţe a forţelor. Ştiinţa stabileşte deja date precise privitoare
la timp, spaţiu, creaţie, originea ADN-ului şi existenţa altor dimensiuni decât
cele cunoscute. La hotarul mileniul III, lumea ştiinţifică glorifică
-Omul-, pe cel ce şi-a înţeles destinul genetic descifrându-şi singur zestrea
ereditară ceea ce nu o mai poate realiza din câte cunoaştem nici o altă fiinţă.
O noua şi infinită realitate, de un nivel superior, începe să se strecoare
luminos printre fisurile concepţiilor rigide şi limitate despre cunoaştere si
isi face tot mai mult loc necesitate cunoasterii Legilor, Principiilor si
Adevarurilor Universale si a Creatorului lor.
Cercetătorii
din domeniul teoriei sistemelor ajung tot mai mult la concluzia, aflată în
dezacord cu concepţia evoluţionistă a lui Darwin, că structurile complexe ordonate,
de orice fel, nu pot pur şi simplu să apară din întâmplare. Dezordinea nu se
transformă niciodată în ordine în mod spontan, adică în absenţa unui factor
ordonator. Ordinea necesită un
organizator. Reţeaua infinită de efecte complexe observate în univers trebuie
să fi fost produsă de o cauză adecvată. Biblia numeşte această cauză drept
Logos sau Înţelepciune ( în acest sens să ne amintim că şi ştiinţele
morfogenetice invocă Logos-ul - Rene Thom în teoria catastrofelor, Benoit
Mandelbrot, părintele teoriei fractalilor îl numeşte Generatorul, iar teoria
cuantică creează conceptul de Observator Ultim ca factor iniţiator şi
ordonator.
Totuşi când suntem confruntaţi cu o realitate, până nu demult misterioasă, de tipul codului genetic, suntem uimiţi atât de simplitatea cât şi de complexitatea şi cantitatea de informaţie cunoscută. Rămâi tulburat de imensa densitate a informaţiei conţinute într-un spaţiu extrem de restrâns. Când conştientizezi şi admiţi în acelaşi timp faptul că întreaga informaţie chimică necesară pentru a construi un om, un elefant, o broască sau o orhidee este concentrată în două celule reproductive minuscule, nu poţi decât să rămâi pe gânduri, ignorând, într-un anume fel, legea gravitaţiei. Informaţia aproape neverosimil de complexă necesară pentru a sintetiza un om, o plantă, crocodil, substanţe organice, bioxid de carbon şi minerale este conţinută în două celule. Atât, în două mici celule: spermatozoidul şi ovulul. A recunoaşte faptul că toată această informaţie este depusă în nucleul spermatozoid sau înseamnă a admira uriaşa abilitate tehnică a Logosului sau Generatorului sau Observatorului Ultim din spatele acestui sistem.
Totuşi când suntem confruntaţi cu o realitate, până nu demult misterioasă, de tipul codului genetic, suntem uimiţi atât de simplitatea cât şi de complexitatea şi cantitatea de informaţie cunoscută. Rămâi tulburat de imensa densitate a informaţiei conţinute într-un spaţiu extrem de restrâns. Când conştientizezi şi admiţi în acelaşi timp faptul că întreaga informaţie chimică necesară pentru a construi un om, un elefant, o broască sau o orhidee este concentrată în două celule reproductive minuscule, nu poţi decât să rămâi pe gânduri, ignorând, într-un anume fel, legea gravitaţiei. Informaţia aproape neverosimil de complexă necesară pentru a sintetiza un om, o plantă, crocodil, substanţe organice, bioxid de carbon şi minerale este conţinută în două celule. Atât, în două mici celule: spermatozoidul şi ovulul. A recunoaşte faptul că toată această informaţie este depusă în nucleul spermatozoid sau înseamnă a admira uriaşa abilitate tehnică a Logosului sau Generatorului sau Observatorului Ultim din spatele acestui sistem.
Laureatul
Nobel F.H. Crick, care a descoperit împreună cu Watson (conducătorul
Programului Genomul) sistemul şi structura ADN, spunea că dacă cineva ar vroi
să traducă informaţia codificată într-o celulă umană, ar avea nevoie de 1000 de
volume a câte 500 de pagini fiecare. Şi totuşi mecanismul unei celule reproduce
fidel, la diviziunea celulei, toată această informaţie de 500.000 de pagini în
numai 20 de minute!!! Informaţia de o complexitate inimaginabilă a codului
genetic împreună cu simplitatea concepţiei sale (doar patru litere alcătuite
din molecule simple) şi cu extrema sa compactitate şi coerenţă, implică o
inteligenţă superioară plasată în spatele ei (Adevărul e dincolo de noi).
Teoria contemporană a informaţiei nu permite o altă interpretarea celor
discutate în legătură cu codul genetic. Norbert Wiener însuşi, formulând teza
potrivit căreia o informaţie se naşte numai dintr-o informaţie, admite
eixstenţa unui nivel superior al acesteia: Metainformaţia care dă un Sens Unitar Existenţei.
„Experimentarea profunda si intima
a sublimului infinit cosmic este cea mai
puternica si cea mai straveche sursa a cercetarii stiintifice.Trairea mea cea
mai elevata consta dintr-o umila admiratie a Spiritului Superior fara margini
care se dezvaluie in infimele detalii pe care pot sa le perceapa fragilele si
slabele noastre spirite. Aceasta convingere de ordin profund emotional pe care
o am despre prezenta unei puteri rationale superioare dezvaluita de
incomprehensibilul nostru Univers este aceea ce formeaza ideea mea de Dumnezeu
sau Constiinta Cosmica”
Albert Einstein
In secolul XXI- vietile noastre vor fi schimbate printr-o
“Revolutie a Constiintei”
piesa
in care fiecare persoana, pe masura inntentiei si a capacitatii de asumare, va
acorda sincer si costient un rol tot mai mare Valorilor, Principiilor si
Legilor Universale
Acest mare Eeveniment Planetar, care care
urmeaza, este o Revoluţie a “Binefacerii” care va aduce cu sine bunastare pe
plan personal
(trupesc,sufletesc si spiritual), social si planetar. Ea început, în
mod similar cu revolutiile economice din secolul trecut, si promite sa revolutioneze viaţa noastră şi să ofere oportunităţi uriaşe de dezvoltare personala în următorii
10 ani.
Nu
este vorba despre o moda sau o tendinţă,
este vorba despre o noua si infinita necesitatea de a ne cunoaste pe noi insine
precum si modul in care ne vom intretine sanatatea, vom mânca, actiona, dormi,
muncii, prelungi viata, prin evoluarea constient-spirituala.